"Auzi, notarule, aici legea o fac eu!"

Asta mi-a povestit-o tata, pe vremea când eram la liceu şi în vacanţe îl ajutam la treburi prin gospodă­ria care se înfiripa pe strada Litovoi: "Când am absolvit şcoala de notari, am fost repartizat la Mavrodin, un sat prăpădit din Teleorman, în vechiul regat. M-am prezentat la primărie, unde urma să-mi exercit atribuţiile. N-am găsit decât omul de serviciu, pe vremea aia primarii nefiind aleşi, ci schimbaţi în funcţie de partidul la putere, dintre fruntaşii satului. M-a îndrumat să-l caut la cârciumă. Era acolo, am făcut cunoştinţă şi m-a cinstit cu "băutura casei": un ţoi de ţuică tulbure, "întărită" cu o ciuşcă (ardei iute uscat, înşirat pe o sfoară deasupra tejghelei): muşcai din ardei, luai o duşcă de poşircă şi te usturau gura şi gâtul! După ce m-a pus în temă cu locul, am plecat cu brişca spre conacul boierului Anghel Capră, stăpânul moşiei. Când am ajuns, am coborât din brişcă, boierul a ieşit pe prispă, primarul şi-a dat jos căciula: "Săru mâna, boierule, dumnealui e noul notar, venit din ungurime…" Boierul m-a măsurat fugitiv şi-a zis doar atât: "Auzi, notarule, vezi că aici legea o fac eu" şi-a intat în casă. N-am zăbovit decât câteva săptămâni acolo, găsind un schimb cu alt notar, care era din zonă, dar fusese repartizat în Ardeal. Aşa am ajuns la Păuca, am cunoscut-o pe mamă-ta şi te-am făcut pe tine". De curiozitate, am căutat şi am găsit fostul conac, pe vremea comuniştilor fiind sediul IAS, acum declarat monument istoric şi am găsit şi-un Anghel Capră, angajat al Administraţiei Naţionale a Apelor Române. Cu siguranţă un urmaş de-al fostului moşier. * Uitându-mă la tv – rar şi fugitiv – n-am putut să nu bag de seamă că, dintre toţi membrii NATO, noi suntem cei mai umili faţă de americani, doar că (încă) lohannis n-a ajuns să-i pupe mâna băşinosului Joe Biden (îl mai cheamă şi… Robinette Jr.) care, în noiembrie curent împlineşte 80 de ani (dacă mai apucă). Sunt curios cât plăteşte României pentru că şi-a instalat bazele militare în curtea noastră. N-ar fi de mirare ca boii noştri să-şi arate "tradiţionala ospitalitate” ţinându-i pe mercenarii lui pe gratis. * Zicea amicul meu Dumi – înainte de-a pleca să bea vodcă printre îngeri: "Dacă vrei să-i dai cheile unui oraş unui politi­cian, ai face bine să schimbi lacătul". Avea dreptate, cu un amendament: ce te faci dacă le dai unora care nici măcar nu-s politicieni, nu-s economişti, nu-s administratori, nu-s… nimic şi n-au nici abilitatea de a-şi alege nişte consilieri mai deştepţi decât ei? Nu mă refer doar la Sibiu şi judeţ. * Într-un carneţel din 2007 am dat peste următoarea însemnare: "Europa e doar o na­ţiune formată din mai multe". O spunea Charles-Louis de Secondat, baron de La Brede et de Montesquieu (1689-1755), filozof, scriitor, sociolog, avocat, istoric şi po­litician, membru al Academiei franceze. Personalitate polivalentă, are lucrări de referinţă până în zilele noastre: Scrisori persane, Spiritul legilor, Maxime şi cugetări. Din aceasta vă ofer câteva panseuri: "De câte ori te simţi nefericit şi ai nevoie de uitarea necazurilor (…) n-ai decât să întinzi mâna spre bibliotecă şi să chemi spre tine acest talisman: Cartea; Cum îţi cinsteşti părinţii, aşa te vor cinsti copiii; Un legiuitor bun va căuta nu atât să pedepsească infracţiunile, cât să le prevină; Solemnitatea este scutul idioţilor; Din nefericire, ne rămâne un interval prea mic între timpul când suntem tineri şi acela în care suntem prea bătrâni". Sfatul meu: citiţi-l pe Montesquieu!