ASTRA 165. Povestea primului preşedinte al Asociaţiunii: cum l-au ajutat rășinărenii pe Andrei Șaguna și legătura lor de-o viață

S-au împlinit 165 de ani de la înființarea, la Sibiu, a Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului – ASTRA, care a avut un rol deosebit în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania, iar după 1918, și în întreaga țară. Se întâmpla în perioada 23–26 octombrie, respectiv 4–7 noiembrie, după stil nou, 1861. Primul președinte a fost mitropolitul Ardealului, Andrei Șaguna, care își doarme somnul de veci sub streașina Bisericii „Sfânta Treime” din Rășinari.

Tribuna, în colaborare cu vicepreședintele ASTRA, Ioana Narcisa Crețu, cadru universitar la ULBS, prezintă astăzi o retrospectivă istorică a vieții primului președinte al ASTREI și cofondator al Asociațiunii, mitropolitul Andrei Șaguna, ales în unanimitate în acel moment istoric și definitoriu pentru românii din Transilvania.

Documentarea articolului cuprinde și informații din volumele puse la dispoziție de părintele Nicolae Jianu, respectiv de părintele Nicolae Streza din Rășinari, declarațiile făcute în diverse materiale jurnalistice de primarul comunei Rășinari, Bucur Bogdan, respectiv de părintele Jianu în articolul „La mormântul unui sfânt”, din 6 decembrie 2025.

Copilăria romano-catolică a fostului mitropolit ortodox

Andrei Șaguna s-a născut la Mișkolț, în nordul Ungariei, în familia negustorilor aromâni Naum și Anastasia. Tatăl a dat faliment, iar arhiepiscopul romano-catolic de Egger, Ștefan Ficher, l-a determinat să treacă la catolicism împreună cu întreaga familie și, potrivit legilor de atunci, cei trei copii, între care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarați romano-catolici. Dar, tot potrivit legilor de atunci, la vârsta de 18 ani, fiecare dintre cei trei copii a declarat că vrea să se întoarcă la credința pe care mama lor, Anastasia, nu a părăsit-o.

„La 29 decembrie 1826 a trecut la ortodoxie, iar mitropolitul Antonie Plămădeală precizează, într-un articol cules de părintele Nicolae Jianu și publicat în volumul din 2023 «Pe urmele Sf. Ierarh Andrei Șaguna la Rășinari», că o face printr-o declarație scrisă în limba latină, din convingere, pentru că aceasta a fost religia strămoșilor, fiind un act de curaj și demnitate, deși aproape că se excludea din societatea în care trăia și care era exclusiv catolică și protestantă”, explică Ioana Crețu.

Între 1826 și 1829, cel care avea să fie cunoscut drept Andrei Șaguna urmează filozofia și dreptul la Buda, iar în 1829 pleacă la Vârșeț, unde urmează teologia. La 1 noiembrie 1833 se călugărește și ia numele de Andrei. În 1846, după moartea primului episcop român de la Sibiu, Vasile Moga, arhimandritul Andrei Șaguna a fost numit vicar general al Episcopiei vacante de la Sibiu.

„Înaintea numirii ca vicar episcopesc, Andrei Șaguna era complet necunoscut în Transilvania și nu avea nicio legătură cu această regiune, iar când scaunul episcopesc din Sibiu a devenit vacant prin moartea episcopului Moga, nici clerul transilvănean și nici conducerea Bisericii Sârbești nu l-au luat în considerare pentru această poziție. Cu toate acestea, Șaguna a dorit să fie trimis în Transilvania, iar el însuși a solicitat această misiune, căci se pare că Șaguna a văzut posibilitatea de a folosi scaunul episcopesc de la Sibiu pentru a-și atinge scopul de a trezi românii din Transilvania și de a consolida Biserica națională”, susține Ioana Crețu.

Sibiu, via Rășinari

Venind la Sibiu, nu a fost primit cum se cuvine pentru un vicar general al Episcopiei Ortodoxe din Transilvania. Preotul Nicolae Jianu arată că a fost primit cu răceală: sașii din Sibiu nu vedeau cu ochi buni venirea acestui preot valah în urbea lor, iar românii așteptau un român la conducerea Bisericii, pe când el era macedoromân.

„Și, privind în jurul Sibiului, știa de Rășinari, de pe vremea când a fost secretar general al Episcopiei de la Karlowitz, că satul «din margine de codru» a fost reședință episcopală și că, alături de episcopi, aici își desfășurau activitatea preoți erudiți, că exista, din 1836, o școală cu un edificiu măreț, cum puține erau în Transilvania în vremea aceea, care instruia elevii din sat, dar și din multe alte localități, iar rășinărenii erau buni credincioși, oameni cu dare de mână, care îl puteau ajuta.”

Preotul Emilian Cioran scria în 1923 că „fiind sărac și episcopia săracă, după cum însuși se exprimă, a fost nevoit să-și stabilească o legătură mai strânsă cu turma ce o păstorea, la care să poată apela oricând”.

„După mutarea la Sibiu, prima vizită canonică a lui Andrei Șaguna a fost la Rășinari, în 25 martie 1847, la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva (Biserica Veche) și la școala din apropiere, o clădire impozantă pentru acele vremuri”, spune universitarul sibian Ioana Crețu.

Din banii săi, acorda burse elevilor cu rezultate bune la învățătură, iar pe cei merituoși îi trimitea la studii în străinătate. În 1864 a obținut ridicarea școlii satului la gradul de „școală normală capitală cu drept de publicitate” (4 clase primare și 2 clase reale), cum se menționează în articolul „Șaguna și Rășinariul”, din revista „Transilvania”, 5/82, pag. 31.

Sprijin necondiționat din partea rășinărenilor

La 18/30 aprilie 1848, Andrei Șaguna urma să fie hirotonit episcop la Carloviț/Karlowitz. Episcopia Ortodoxă a Transilvaniei era subordonată administrativ Mitropoliei Sârbe de la Carloviț, astăzi localitatea Sremski Karlovci, din regiunea Voivodina, Serbia, aflată la circa 10 km de Novi Sad. Ca să fie hirotonit episcop, Andrei Șaguna trebuia să se reîntoarcă la Karlowitz, unde fusese hirotonit și diacon, în 1834.

„Doar că episcopia pe care avea să o conducă Andrei Șaguna era atât de săracă în acele vremuri, încât nici banii de drum nu-i putea aloca. Și nici Andrei Șaguna nu stătea mai bine din punct de vedere financiar. A rămas consemnat că a găsit o episcopie cu visteria goală, iar el spunea că «sunt sărac». Și atunci a apelat la Banca Sparkasse din Sibiu pentru un credit. Dar, neavând cine să gireze, nu a putut lua creditul. Directorul băncii l-a îndrumat în Rășinari, la Coman Cioran. Acest Coman Cioran avea peste 16.000 de oi în munți și, spunea directorul băncii, «ar putea ajuta chiar și un viitor episcop». Și, într-adevăr, vicarul – în acea vreme – Andrei Șaguna a venit la Rășinari, la Coman Cioran, iar săteanul nostru l-a ajutat cu 2.000 de florini, o sumă importantă. Iar comunitatea i-a dăruit o haină preoțească”, amintește preotul Nicolae Jianu.

Pe lângă ajutorul rășinărenilor, Andrei Șaguna a fost sprijinit pentru această deplasare și de Consiliul Parohial al Bisericii Sfântului Nicolae din Șchei, prin avocatul Constantin Secăreanu, cu 1.500 de florini, precum și de compania românească de la Biserica Sfânta Treime din Brașov-Cetate, prin Abraham Micloș, cu 1.000 de florini.

Ulterior, toate colectele pe care le va iniția vor începe întotdeauna cu Rășinariul.

„De pildă, când pune bazele fondului pentru edificarea catedralei, Primăria Sibiului se înscrie cu o donație de 1.000 de florini, iar rășinărenii donează individual aproape 5.000 de florini. Mitropolitul Șaguna a încercat și să ridice o catedrală în Sibiu, dar, în lipsa fondurilor necesare, a izbutit doar să cumpere actuala Reședință Mitropolitană, precum și alte câteva clădiri din centrul Sibiului”, continuă Ioana Crețu.

Neavând o biserică mare în Sibiu, Șaguna era mereu la Biserica cea Nouă din Rășinari, uneori anunțat, alteori neanunțat. S-a atașat de Sava Popovici Barcianu încă de când îl avusese consilier pe Câmpia Libertății de la Blaj și în delegațiile de la Viena. La preotul Sava trăgea de obicei și, uneori, la Ioan Brote, cumnatul lui Barcianu, pe care în 1850 îl numește director al școlii. Și zilele de odihnă tot la Rășinari și le petrecea, fie în grădina casei, fie în bogata bibliotecă a lui D. P. Barcianu.

Participant activ la Revoluția de la 1848, Andrei Șaguna a fost printre cei care au condus Marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății, din 3/15 mai 1848, fiind însoțit de 300 de călăreți rășinăreni, precum și de preoți, printre care și Sava Popovici Barcianu, din a cărui familie s-au născut șapte generații de preoți, parohi și profesori. În casa acestuia, mitropolitul Ardealului avea să vină adesea, pentru câteva zile, uneori chiar săptămâni.

Andrei Șaguna reînființează, la Sibiu, Mitropolia Ardealului

Andrei Șaguna este numit arhiepiscop și mitropolit al reînființatei Mitropolii a Ardealului, cu reședința în Sibiu, la 12/24 decembrie 1864.

Emil Brote arată, într-un material cules de părintele Jianu într-un volum din 2023, că numirea lui Șaguna ca mitropolit a reprezentat o schimbare semnificativă în politica Curții, care a marcat începutul unei noi ere pentru Biserica și națiunea română din Transilvania, căci s-a obținut recunoașterea legală a Bisericii Ortodoxe Române.

Subordonarea față de ierarhia sârbă a durat până când Andrei Șaguna a reușit să obțină independența Bisericii românești și să reînființeze oficial Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu, la 24 decembrie 1864. A înființat și două episcopii noi, la Arad și la Caransebeș, iar în ianuarie 1865 a cerut ieșirea de sub jurisdicția Patriarhiei Sârbești de la Carloviț.

Moștenirea lăsată urmașilor

Andrei Șaguna a lăsat prin testament să fie înmormântat sub streașina bisericii mari din Rășinari, punând deoparte și banii necesari criptei sale (4.000 de florini).

„În 26 iunie 1873, a trecut la cele veșnice, în timp ce se afla la reședința mitropolitană din Sibiu. A doua zi, conform celor trecute în testament, din Sibiu a pornit înspre Rășinari un convoi care a plecat de pe strada Măcelarilor și a continuat prin centrul Sibiului. Cei care au trăit acele clipe mărturiseau că toate magazinele, toate boldele de pe Breter au fost închise din respect pentru ierarh. Toate au fost închise, nu numai cele puține românești. Și, de pe margine, cu toții l-au petrecut cu privirea pe Sf. Ier. Andrei Șaguna. Adus până la Prima Ardeleană, din apropierea Porții Cisnădiei, a fost așteptat de cei 300 de călăreți rășinăreni, cu steaguri negre, care l-au condus spre Rășinari, prin Pădurea Dumbrava, așezându-l în Biserica Sf. Treime. Apoi, în ziua următoare, tot potrivit testamentului lăsat, i s-a făcut slujba înmormântării, la care a slujit doar duhovnicul lui, Gherman. Înmormântarea, de asemenea, a fost simplă, făcută fără predică, fără fanfară”, spune preotul Nicolae Jianu.

Documentarea articolului cuprinde informații din volumele puse la dispoziție de părintele Nicolae Jianu și de părintele Nicolae Streza din Rășinari, precum și declarațiile făcute în diverse materiale jurnalistice de primarul comunei Rășinari, Bucur Bogdan, și de părintele Jianu în articolul „La mormântul unui sfânt”, din 6 decembrie 2025.

Foto: Răzvan NEGRU