Bate un zvon de secetă prin Europa și parcă îi ține isonul și o veste de foamete în care jurnaliștii prăpăstioși dau ca în tobele alea mari de anunțau molime prin sate. Italia, Germania sau Spania se confruntă cu o arșiță cum n-au mai văzut demult, iar agricultorii își fac griji serioase pentru soarta culturilor. Canicula nu ne va ocoli nici pe noi, dar, cu siguranță, vom reuși să îi ținem piept cu reproșuri, amintiri și promisiuni. S-a vorbit în Românica despre sistemul ăla imaginar de irigații, de mai aveam puțin și-și făcea Cerul milă, trimițându-ne unul, din nori. Așa cum am pus pe butuci industria și turismul, am reușit să sugrumăm și agricultura. Avem pământuri berechet, potențial cu nemiluita, dar ne lipsesc voința și demnitatea. N-am văzut în cultivarea câmpurilor lăsate pârloagă o oportunitate, am făcut plecăciuni și ne-am închinat la importuri, iar ca să fie tortul nenorocirii complet, am avut parte și de niște politicieni care au abandonat sistemul de irigații, ca niște lichele preocupate să înlesnească aducerea de afară a tot ceea ce s-ar fi putut cultiva aici. Nu mai are rost să vorbim despre ce s-ar fi putut face în agricultura românească prin PNRR, pentru că am discutat destul despre cât de dirijată este și această gogoriță cu pretenție de sprijin și despre cât de duplicitari au fost unii dintre ai noștri când au negociat cu Înalta Poartă Europeană. Nu suntem panicarzi, știm să dozăm o știre cu potențial de petardă, însă, într-adevăr situația din agricultura românească e groasă. Nu avem sisteme de irigații, motorina aproape că și-a dublat prețul, forța de muncă e pe cale de dispariție, poftim, mănâncă roșii românești dacă ai de unde. Veți spune că vom continua să importăm, doar că o vom face la prețuri mult mai mari, și, în plus, nici exportatorii de odinioară nu vor mai avea atât de mult de livrat în actualele condiții. Știm, de vină sunt încălzirea globală, soarta, arșița nemiloasă, în niciun caz clasa politică de grabă bișnițăreasă de interese legitime. E greu pentru unii mult mai pregătiți decât noi să înfrunte crizele artificiale (nu încălzirea globală ne omoară, ci fierbințeala din capul celor ce taie și spânzură), așa că orice exercițiu de imaginație prin care încercăm să întrezărim viitorul aduce a film de groază. Urmează, dacă e să ne luăm după meteorologi, o săptămână cu temperaturi de speriat (e bine, totuși, să nu ne mirăm că vara e cald și că iarna ninge), pe care sigur mulți le vor combate cu bere rece. Ei, aici e problema. Berea rece nu e cea mai bună armă în lupta cu arșița, asta e doar o iluzie, un șablon aburit, o cutumă tălâmbă. Așa cum tratăm canicula, cu metode rudimentare și înșelătoare, tratăm și agricultura, turismul, după principiul strămoșesc: „E păcat să pui șurub, unde poți lega cu sârmă!”.