Ar trebui din nou ceva curăţenie pe la lacătele de la Podul Minciunilor

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Dacă te iei după ce scrie pe unul din lacătele de amor prinse de balustrada Podului Mincinoşilor/ Minciunilor din Piaţa Mică, unul din cele care “încuia” relaţia de amor infinit (pe Podul Minciunilor!) dintre Andrei şi Ica, reiese că nu s-a făcut cam de câteva luni bune curăţenie pe acolo. Aceasta pentru că data montării este 25 decembrie 2024. Ceea ce te face să te miri pentru ce vin unii la Sibiu de Crăciun, că nu or avea în localitatea natală vreun pod, o punte, un pârleaz de care să-şi prindă dovada Made in China a iubirii lor.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Ceva mai încolo, alte 11 (!) lacăte, prinse în mănunchi, dintre care unul chiar roşu şi în formă de inimioară, arată ca prin zonă au trecut nişte posibili amatori de sex în grup, că altfel nu s-ar explica acel cuplaj. După firul alb-roşu care e şi el amestecat pe acolo, ar fi databil la începutul lui martie. În partea opusă, altă asociere din asta de grup, dar compusă din “decât” cinci bucăţi, din nou cu un inevitabil lacăt-inimioară de 14 lei 50 de bani.

Apropo de lacătul inimă, produsul există la vânzare şi pentru asta e şi conceput. Să îţi scrii numele tău şi al lui yubi pe el şi să-l agăţi pe unde apuci. După care te poţi certa şi despărţi, nu mai contează, lacătul lui iubire rămâne acolo.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Am spus că lacătul acela e conceput special pentru a fi agăţat de chestii. Uite ce spune prezentarea produsului de pe pagina cadouri.ro: “Creați o experiență de neuitat alături de jumătatea voastră. Agățați lacătul pe poduri, balustrade, turnuri de observație, porți sau într-un loc important pentru voi (desigur, unde este permis). Luați un marker permanent și scrieți-vă numele sau inițialele pe lacăt”. Vezi aici: https://www.cadouri.ro/lacat-inima

Ei, pe Podul Minciunilor nu cred că e permis să atârni lacăte, cu inimioară sau fără. În sensul că, de fiecare dată când am semnalat aşa ceva, au venit băieţii şi au eliminat dovezile de iubire din decorul Podului Minciunilor.

Ei, mai facem încă o curăţenie aşa, ca după Paşti? Să li se ducă dovezile de iubire la “deşeuri metalice”?

Unii vor spune că am eu o problemă cu lacătele, că repet despre aceleaşi chestii. Păi dacă aia e repititivă, şi eu sunt. Îmi voi auzi (iar) că în vreme ce ţara se duce de râpă din cauza putiniştilor sau a sorosiştilor (asta în funcţie de tabăra din care e acuzatorul), când alegerile sunt furate, când e puci la USR, când plouă cu dosare de Secu ale candidaţilor, eu mă ocup de chestii minore, de nişte rahaturi de lacăte.

Uite aşa, îmi place mie ca peisajul istoric al Sibiului să fie curat şi curăţit de aiureli făcute pentru că aşa e moda. Că ori lacăt, ori grafitti, tot anapoda arată. Plus că, de fiecare dată când iau poziţie aici, se iau şi măsuri şi scapă lumea de amorul ăla veşnic jurat fix pe podul pe care se spun(eau) minciuni.