O așteptam. Cu înfrigurare. O simțeam pândind de undeva din cotloanele veștilor înspăimântătoare. Lovise în fiecare an, în perioada asta. Și iat-o: s-a ridicat, a fâlfâit din aripi, a dat rotocol țării și s-a găinățat pe liniștea multor neliniștiți. E știrea sezonului, aceea care anunță o iarnă extrem de geroasă. Bingo! Ați recunoscut-o. A fost difuzată și în anii trecuți, tot prin octombrie, trimițându-ne să ne cumpărăm șube, saci de dormit, calorifere electrice, panouri pentru încălzit, centrale, lemne, ciorapi de lână, izmene vătuite ș.a.m.d. Bineînțeles, știrea vine și cu accesoriile trebuincioase unui demers publicitar discret: vom plăti mai mult pentru gaz, pentru lemne, pentru energia electrică, dacă vrem să nu facem țurțuri pe mustață. Brusc, povestea cu încălzirea globală a înghețat sub amenințarea știriștilor ce redau prognozele meteorologilor. Care prognoze o cam dau în bară din cauza capriciilor climatice (nu de puține ori îți faci program în funcție de ploile anunțate, dar constați că ziua e însorită, caldă și plăcută, fără strop de precipitație). 

Pentru că avem vocația jeluitului și a panicării, știrile despre cum vom face bot de cloțan la iarnă din cauza frigului au un succes teribil la publicul românesc. Probabil că unii au și pornit către magazine, întru temeinică înfofolire din cap până în picioare și înarmare cu radiatoare și alte instrumente de încălzire. 

Ultimele ierni ne-au arătat că tendința climei e aceea de a se îmblânzi în anotimpul teoretic alb. Iar acele „ierni polare”, anunțate și în trecut s-au dovedit doar niște sperietori, cel mult un sprijin publicitar pentru cei ce vând produse destinate combaterii frigului. După logica adaptării vieții la balivernele transmise în sesiunile repetitive de știri, ne-am putea înarma în decembrie și ianuarie cu soluție de plajă, dacă vreo duduie ar anunța apariția, pe nepusă masă, a unei canicule în miez de iarnă. 

Dacă meteorologilor le e greu să nimerească prognozele pentru două-trei zile, cum le-or putea bunghi pe cele asociate unui interval aflat la o distanță de o lună? Și ar mai fi ceva: depinde ce înțeleg știriștii prin ger. Având în vedere că se isterizau, urlând ca din gură de șarpe că iarna sunt -5 grade Celsius, e posibil ca percepția deformată a unui anotimp cu manifestări obișnuite să producă mutații la nivelul conștiinței colective. Dacă zece centimetri de zăpadă înseamnă „troiene”, se cheamă că și -5 grade Celsius reprezintă un „ger crâncen”.