Am fost la târgul de carte din Piaţa Mare. Parcă e mai sărac decât în anii trecuţi

Unul dintre evenimentele favorite ale multor sibieni care nu merg prin Piaţa Mare doar la spectacole gratuite ca să stea în picioare şi să zică la diverse intervale de timp, „ie fain” sunt şi periodicele târguri de carte. Care, indiferent de denumirea lor, aduc mai aproape de om fix produsul acela ori abandonat, ori ignorat, ori folosit după cum cere moda: cartea. Cartea în format material, cu coperţi şi pagini din hârtie, care nu-ţi strică ochii dacă stai prea mult asupra ei şi care îţi oferă o intimitate infinit mai mare decât cea a unui ecran.

Iar târgul, că de aia e târg, nu e doar cu şi despre carte, ci găseşti mult mai multe elemente de relaxare să-i zicem culturală: muzică de orice gen pe orice format, filme şi alte producţii video, jocuri şi jucării, minerale, tăbliţe, suveniruri, etc. Deci, vrei nu vrei, un loc unde este bine să te duci cu portofelul plin sau cardul încărcat, că nu pleci aşa cum ai venit, cu mâna-n buzunar, de acolo. Şi fiind aşa eveniment de neratat, m-am gândit să-l ne-ratez şi eu. Cum fac dealtfel în fiecare an.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Nu este un eveniment exclusiv sibian

Oficial, târgul de carte se numeşte „Gaudeamus” („să ne bucurăm/veselim”), primul cuvânt din cunoscutul imn al universitarilor de pretutindeni. Imn care la origine era un cântec studenţesc de cârciumă dar e jenant să spui asta acum. Durata târgului este de patru zile, de joi până duminică. Edituri participante la ediţia de acum, ar fi, numărate pe pagina dedicată, 36, dar apoi citesc în prezentare că sunt „peste 40 de branduri prestigioase, printre care se regăsesc majoritatea editurilor foarte cunoscute din România, distribuitori de carte, jocuri, muzică și materiale educaționale”. Zic, ca românul, „whatever” şi mai aflu că târgul are 15 pavilioane expoziţionale. Îl cred pe cuvânt, pentru că nu am încotro, la linkul cu „amplasarea standurilor îmi dă „Forbidden. You don’t have permission to access this resource”, adică ori e informaţie clasificată ca să nu afle spionii haurişti şi georgişti, ori nu e treaba mea/ta. Păi dacă nu e treaba mea, la ce au mai pus linkul?

De precizat e că acest „Gaudeamus” nu este un târg exclusiv sibian, alte Gaudeamus-uri fiind organizate, anul acesta, la Craiova, Cluj-Napoca, Braşov, Buzău şi Oradea. Joi la ora 12 a avut deschiderea oficială pe care am prins-o şi eu în trecere, fix când erau emise nişte acuze la adresa unor colegi de la concurenţă care au cerut – cât tupeu! – bani pentru mediatizarea evenimentului. Adică cum, să ceri bani (prin contract de mediatizare sau publicitar) la un eveniment care face bani? O logică interesantă şi cam contra a tot ce cunoaştem din regulile presei relaţiilor publice şi ale marketingului. Dar acestea sunt detalii mici. Ca acela că accesul este gratuit, că ar fi culmea să intri pe bani ca să dai bani. Deşi pe la Sala Transilvania se procedează aşa.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Conform tradiţiei, Gaudeamus-ul de la Sibiu (din alte locuri nu ştiu şi nici nu mă interesează) are câte un preşedinte de onoare al fiecărei ediţii. De curiozitate, am căutat să văd cine a avut această onoare, numele vehiculate devenind cumva colegi şi împreună în aceeaşi echipă a târgului şi implicit a promovării consumului de carte. Îi avem astfel pe: Andrei Terian-Dan (2021), pr. Constanin Necula (2022), Radu Vancu (2023), Răzvan Pop (2024) şi Ion Dur (2025).

Parcă ceva mai sărac, dar totuşi cu oferte

După una două vizite pe acolo (de fapt două) detaliul mare este că târgul dă impresia că e mai sărac decât ediţiile anterioare ale lui, din anii trecuţi. Chiar dacă sunt destule standuri, oferta nu este una dintre cele mai bogate, aşa cum era acum câţiva ani. Poate mă înşel, poate nu, dar titlurile expuse nu erau aşa de multe, iar cel puţin în zona înregistrărilor audio de fonotecă de aur, diferenţa faţă de ce era anul trecut era infimă. Interesant este că pagina web a editurii este ultra-bogată în oferte. Probabil Sibiul nu merită atâta atenţie. Venind vorba de oferte, ce avem, concret pe acolo?

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Cărţi de orice fel, de la cele de anticariat la ultimele apariţii. Cărţi de colorat, pentru puberi, motivaţionale, literatură, ezoterice, religioase (Coranul la 25 de lei) pseudo-religioase, misterioase, fantasy şi SF, spionaj multinaţional, culise politice, propagandă pe stil nou, albume de orice fel, bestsellere colorate, cărţi de specialitate, literatură română şi străină, istorie, motivaţionale, dezvoltare personală, anticariat, cd-uri, dvd-uri, viniluri noi, discuri vechi. Preţuri cam ridicate, mulţumim pentru creşterea TVA la cărţi, dar erau şi oferte, pe ici pe colo, de la 5 la 20 de lei cartea. Publicul, în ciuda orei fierbinţi, suficient cât să dea viaţă locului şi convingător dacă vrei argumente că lumea ar dori cărţi dacă i s-ar oferi. Vineri a fost, spre amiază, chiar invazie.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

O imagine care mi-a plăcut a fost cea a unei fete de gimnaziu care, scormonind printre vechituri, pusese de o parte două discuri, cu Bach şi Haendel. Evident nu lipseau standurile cu inevitabila kendama, care din nou, face furori printre elevi. Amuzant este că am citit pe net că ea te scapă de dependenţa de telefon. La cum se vede pe subiecţi, te scapă dându-ţi altă dependenţă la fel ca cea a telefonului sau chiar în paralel cu cea a telefonului. La standul de muzică, oferta era bunicică şi ea, cu preţuri pe măsură. Deşi unele ambalaje erau cam uzate de la prea multă prezentare. Oricum, de la clasică la rock şi dance, era marfă destulă, dar nu remarcabilă.

Chestii ciudate sau cel puţin amuzante sau cum vechiul e mai scump decât noul

La „Gaudeamus” m-am lovit şi de o chestie paradoxală. Înţeleg că la un târg fiecare vine cu marfa pe care o consideră şi stabileşte să o vândă la preţul pe care îl consideră. Unele cărţi aveau de exemplu, o problemă cu preţul: exista şi nu prea. Adică era etichetat aşa, pe sărite. Ori îl aflai abia după ce se scana codul de bare, ori după ce scormoneai după o carte similară dau cu şansa de a avea afişat preţul. O chestie cel puţin ciudată pentru un loc, vorba aceea, foarte cultural. Asta ca asta că hai să zicem, era cald afară, s-o fi dezlipit, o mai fi scăpat, că oameni suntem.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Dar marea surpriză am avut-o în zona „vechiturilor”, adică a produselor de anticariat. Aici pe lângă cărţi vechi la aproximativ 10-15 lei bucata (cu 10 lei am luat o carte nouă) la secţiunea audio-video, rămâneai uluit de preţuri, care erau cam ridicate, mai ales pentru nişte produse deja folosite. Am râs singur când am văzut că un Stan şi Bran din colecţia Adevărul, pe care dădusem la vremea aia, cu ziar cu tot, 12 sau 13 lei NOU, acum este… 48,99 lei, VECHI. Mai scump şi de pe Olx, unde face 35 lei. Sau altul, cu ofertă de mall pe copertă la 5 lei, să-l vezi re-etichetat cu mult mai mult? „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (sigilat totuşi) costa în anticariat, 37,99 lei iar la Humanitas doar cu aproape un leu mai mult? (38,94 lei)? „Iarna Bobocilor” vâd că a ajuns şi el,d e la 12-13 lei cât făcea tot cu Adevărul, „doar” 41,99 lei. Pe Olx, toată seria de trei era 75 de lei. CD-ul cu Vali Sterian scos cu Jurnalul Naţional pe care am dat, tot la târg în Piaţa Mare dar la o ediţie nu aşa de evoluată, 8 lei, aici era 35,99 lei. Din aceeaşi serie, un Aurelian Andreescu era 41,99 lei deşi fix pe pagina web a anticariatului era redus la 19,99 lei. Culmea amuzamentului era seria de reviste magazin Istoric, vândute în epocă cu 3-6 lei (în funcţie de an, care aici făceau, gata citite, 9,99 lei bucata. Nu am văzut vreun afiş cu reduceri, nu sugera nimic că preţurile lipite sunt orientative şi că se mai ajustează ceva când plăteşti, până la urmă fiecare îşi stabileşte preţul pe care-l consideră. Numai că, în condiţiile acestea, parcă îţi vine să cumperi mai bine aceeaşi marfă, nouă ori să cauţi la alţi anticari la un preţ mai avantajos. Sau să comanzi acelaşi produs, online, TOT de la ei cu şansa de a avea un preţ mai redus. Problema nu e aici preţul, ci „vârsta” şi uzura produselor, raportată la preţ. Dar e târg, e Sibiu, e în centru, la Sibiu în centru poţi bea un Bucur la 20 de lei deşi îm magazin face 5 şi ceva, aşa că să nu ne mirăm atâta.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Important e că la fel ca de fiecare dată, nu am plecat cu mâna goală ci cu ceva. De data asta a fost o carte. Că aşa e obiceiul. În rest ce să spun, cine e interesat, poate da o tură pe acolo. Nu se ştie cât vor ajunge cărţile în cea mai perfectă dintre guvernări, aşa că profitaţi. Pe data şi târgul viitor.