"Ador animalele: mai ales cu un sos bun"

* Când Dumnezeu e mahmur şi dă pe noi cu lapoviţă de la prima oră a dimineţii, poţi fi sigur că vei avea o zi mizerabilă. Dacă mai bate şi un vânt rece dinspre ruşi, nu-ţi vine să te mişti de sub plapuma moale şi călduroasă. S-au dus pe apa Sâmbetei planurile pe care ţi le-ai făcut cu o seară înainte. Aprinzi veioza, iei o carte la nimereală şi, dacă e Comicpedia, eşti sal­vat, dimineaţa se luminează:" Întârzii întotdeauna la serviciu, dar am de grijă să recuperez plecând mai devreme (Charles Lamb); A avea o inflaţie mică e totuna cu a fi niţeluş gravidă (Leon Henderson); Fericiţi cei tineri, căci ei vor moşteni datoria naţională (Herbert Hoover); Prima regulă a afacerilor: trage-le-o tu, ca să nu ţi-o tragă ei (Charles Dickens); Nu sta niciodată în pat dacă nu poţi să faci bani în pat (George Burns)". Citind această ultimă cugetare, mi-a trecut lenea: m-am întors cu faţa la perete…* Apropo de cugetări, l-am întrebat pe un amic dacă nu se plictiseşte locuind singur de când îl ştiu. Mi-a răspuns râzând mânzeşte: "Am încercat în fel şi chip cu femei de toate soiurile, dar n-a mers, iar animalele le ador, în special cele de pădure, dar să fie gătite într-un sos bun, aşa cum numai francezii ştiu face." L-am avertizat că toţi regii Franţei au suferit de gută, iar medicii sunt convinşi că li se trăgea de la mâncatul de vânat fraged." Tu ai gută şi n-ai mâncat vânat", mi-a replicat. I-am răspuns cu o glumă: "Eu am fost cel vânat de tânăr!" * Să auzi şi să te cruceşti "Partea vătăma­tă Adina F. a reproşat inculpatului (?)Maria G. că aceasta din urmă ar fi iniţiat o ceremonie de natură mistică, prin care a fost vizată partea vătămată. Inculpata re­cunoaşte că a procedat la modalitatea arătată, deoarece partea vătămată se foloseşte de procedee oculte şi a introdus în mâncarea soţului său sânge menstrual pentru a crea o dependenţă a bărbatului pe care îl doreşte".  (Din caietul grefierului). Marchizul De Sade ar fi mulţumit să afle că, după atâţia ani, mai au căutare practicile lui! * Un învăţat din Antichitate spunea cu îndreptăţire că, în luptele politice, izbânda constituie o încercare plină de primejdii. După ce ai învins adver­sarii, mai trebuie să-i stăvileşti pe ai tăi, ceea ce, câteodată e mult prea greu. Trebuie să te opui unor pofte pe care, până atunci, le tolerai ori chiar păreai a le aţâţa când ceasul potolirii lor se arăta îndepăr­tat.Trebuie să te aperi, mai cu seamă, de speranţele exagerate pe care biruinţa le stârneşte în inimile ce­lor care au obţinut-o şi pe care nu le va putea îm­plini. În ziua când ajungi la putere e greu să ţii toate promisiunile făcute şi frumoasele programe din opoziţie devin adevărate belele. V-aţi întrebat de ce majoritatea bogătanilor de la noi nu râvnesc la Par­lament, preferând să stea pe lângă şi să tragă sfori precum la teatrele de păpuşi? Pentru ei, politica e timp pierdut şi bătăi de cap. La noi, cei mai mulţi care râvnesc la Senat ori Camera Deputaţilor sunt rupţi în cur, iar visul lor este să se cârpească, să-şi asi­gure o viaţă şi o bătrâneţe lipsite de grija zilei de mâine. Democraţia, poporul, ţara, libertatea, fraternitatea nu-s decât cuvinte lipsite de conţinut încă de la 1789, de la mult lăudata Revoluţie Franceză din care aţi văzut ce s-a ales în final. Gogoşi.