Ca într-un scenariu repetitiv, zilele de dinaintea marilor sărbători amplifică haosul din societate. A început, de-a dreptul oficial, goana după proviziile fără de care mulți au sentimentul pieirii inevitabile. Privind nebunia din trafic, din magazine, te întrebi, ca în multe alte dăți, dacă în preajma sărbătorilor ni se dilată stomacul sau ne apar câteva guri suplimentare ce trebuie astupate cu mâncare de tot felul. Încercăm toate limitele: ale răbdării, ale mațelor, vezicii și bugetului. Aducem ofrandă risipei, înghesuind pe masă drob, sarmale, friptură, ciorbă, salate, cozonaci, prăjituri. Nici la capitolul licori nu lăsăm lucrurile la voia austerității: vin, bere, țuică, vișinată, lichior, sucuri de toate neamurile umplu mesele și spațiile din vecinătate. Ai spune că e pentru ultima oară când mănânci, dacă ar fi să te iei după furia din timpul aprovizionărilor și după dorința de a bifa cât mai multe preparate. Firește, o parte dintre ele vor fi aruncate, pentru că oricât ai insista, organuimul uman nu se transformă într-unul de elefant, nici măcar de sărbători. Poate că atunci când vorbim despre spiritul Crăciunului ori al Sărbătorilor Pascale includem și goana, frenezia din zilele premergătoare evenimentului ce pustiește, deopotrivă, rafturile și umanitatea. De la un an la altul ne îndepărtăm de esența reperelor creștine, dându-ne mai aproape de munții de bucate și râurile de băutură, adică de ceea ce au ajuns să însemne marile sărbători. Nu suntem ipocriți, mâncăm și noi la Paști, la Crăciun, poate mai mult, diferit de o zi obișnuită, dar competiția asta a devalizării magazinelor și a umplerii ”Urgențelor” ne aruncă, hăt, departe de starea în care ar trebui să ne găsească seara de Crăciun ori noaptea de Înviere. Firește, nu suntem pustnici, nu trebuie să anulăm ingredientele culinare ale unei sărbători, însă mereu există o cale de mijloc, una pe care e loc tot mai mult, căci omenirea se înghesuie la extreme. Poate că pe lângă urările de sănătate oțelită, cele ce fac trimitere la dibuirea echilibrului, ar trebui să se regăsească printre dorințele noastre. Echilibrul înseamnă toleranță, empatie, abținere de la ură și încrâncenare, o oarecare liniște, adică tot ceea ce ne-ar trebui pentru ca viața să ni se pară ceva mai frumoasă. Când zâmbetul și privirea senină vor lua locul încruntării, ne putem considera vindecați. Să aveți parte de oameni luminați și luminoși în preajmă, de liniște și căldură în suflet, de voie bună și îmbrățișări sincere. Nu doar de Paști, ci în fiecare zi.