Probabil că nu mulţi îşi mai aduc aminte de Oleg Gordievski, acum în vârstă de 84 de ani, fost colonel KGB, trimis în Anglia, devenit agent dublu în perioada 1974-1985. În autobiografia lui, celebrul spion scrie: "În ţările capitaliste, Gorbaciov a devenit un erou, primul lider care a avut curajul să recunoască proble­mele sistemului comunist, în schimb, în Uniunea Sovietică a rămas impopular şi a fost considerat în conti­nuare drept aparatcicul clasic din provincie, cu menta­litate şi comportament provinciale, care a declanşat o schimbare politică de amploare mai mult sau mai pu­ţin din greşeală. "Din câte ne-au arătat ăştia la tv, la funeraliile lui "Gorbi" au participat destui nostal­gici. Eu nu-s analist, dar îl consider pe Gorbaciov groparul lagărului socialist. Dacă a făcut bine sau rău este încă prematur a cântări. * O zicală populară din cunoscutul şi cititul ziar Der Spiegel: "Italienii îi respectă pe nemţi, dar nu-i iubesc, nemţii îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă". Oare de români ce părere au nemţii? * Din 1989, până acum – spun statisticienii – în România speranţa de viaţă a crescut cu şase ani, iar produsul intern brut pe cap de locuitor este mai mult de du­blu. O fi, dar nu se prea simte în buzunarele celor mai mulţi români. Apropo, îmi amintesc de o butadă a lui Grigore Moisil: ”Dacă stai cu o bucă pe un bloc de gheaţă, iar cu cealaltă pe o plită încinsă, în medie ţi-e bine?" * Francois Bluche, istoric francez (1925- 2018), între alte volume, a publicat o culegere de vor­be memorabile intitulată "De la Cezar la Churchill", din care redau câteva mai puţin folosite curent: "Este legal pentru că aceasta este voinţa mea (Ludovic al XVI-lea, cel ghilotinat de revoluţionari la 1793); Când ai arma în mână şi dosul în şa, nimeni nu-ţi mai este stăpân (Charles Dupuy, senior de Montbrun, fost ministru şi prim-ministru al Franţei); Revoluţia începe odată cu moartea tiranului (Louis Antoine de Saint-Just, revolu­ţionar, ghilotinat de tovarăşii lui în 1794); După pâine, educaţia este prima nevoie a poporului (Georges Jacques Danton, fost ministru al Justiţiei în timpul Revoluţiei franceze, decapitat şi el de foştii camarazi de arme); Dacă aş guverna un popor de evrei, aş reînălţa Templul lui Solomon (Napoleon Bonaparte)". * Citeam cum, la începutul secolului al XVII-lea, în Franţa, croi­torii erau la mare căutare, haina având numeroase funcţii şi ilustrând apartenenţa la o anumită ierarhie socială a celui care o purta, astfel că nobilii şi marii burghezi, chiar mai mult decât femeile, erau sclavii unei mode mereu în schinbare. Acum e mult mai simplu şi mai comod, cu neesenţiale excepţii, bărbaţii de toate vârstele se îmbracă stas: blugi, adidaşi, cămăşi ori tricouri fistichii, cei cu păr, lăţoşi, cei fără, bărbieriţi în cap şi cu bărbi de talibani, zorzoane şi, musai, tatuaje peste tot trupul. Facem abstracţie de persoanele publice, politicieni, manageri scorţoşi, care nu renunţă la tradiţionalul costum, cravată sau papion, pantofi de lac cu scârţ şi batistă în buzunăraşul de la piept. Doar că aceştia sunt o cantitate şi de o calitate negiijabilă. În privinţa femeilor, acestea, din câte bag de seamă, preferă să se îmbrace de la se­cond hand, cu excepţia paraşutelor care se dau în stambă la posturile de televiziune.