"Lauda e parfumul în care-i îmbălsămăm pe morţi"

Mi-a plăcut acest panseu al scriitorului francez Jacques Benigne Bossuet, fiindcă reflectă realitatea: abia după ce nu mai sunt în viaţă începem să-i apre­ciem pe oameni chiar mai mult decât ar merita. * Între alte "îmbunătăţiri" aduse învăţământului preuniversitar, actualul ministru vrea să creeze în fiecare şcoală post de psiholog. Nu ştiu care ar fi atribuţiile acestuia, dar încerc să-mi imaginez că se va ocupa de elevii "cu probleme", ceea ce făceau, pe vremea mea, diriginţii. În­trebarea este: de unde găsim până la toamnă atâţia psihologi? * Am întrebat, din pură curiozitate, de ce fostei divizii A de fotbal, devenită Liga l, acum i se zice Superliga, când, de fapt, nimic nu s-a schimbat în bine. N-a ştiut nimeni să-mi dea un răspuns…pertinent,  aşa că n-am decât să mă uit la meciurile din Bundes-liga şi la cele din Premier League a Angliei! * Citesc şi nu-mi vine să cred: în România exis­tă numai 6.000 de şcoli şi circa 160 de librării, 42 la sută dintre români nu citesc nici măcar o carte într-un an şi la examenul de titularizare recent 4.753 de profesori nu au obţinut nici măcar nota 5…Nu mă mai mir că în fosta noastră Capitală culturală europeană avem un singur cinematograf "de cartier" şi niciun chioşc de difuzare a presei în tot centrul Sibiului. * Nu că aş pune mare preţ pe opiniile care apar în revis­tele culturale din ţară, dar, răsfoind câteva, m-a surprins faptul că "marele" Festival Internaţional de Teatru de la Sibiu n-a avut niciun ecou. Asta ar trebui să le dea de gândit organizatorilor pentru ce vor face în viitor. * A mânca "sănătos" vine tot din America, ţara tuturor posi­bilităţilor. O doamnă pe nume Laura J. Miller a scris un studiu, potrivit căruia curentul mâncării "naturale" a luat naştere în secolul 19, în SUA, în curtea doctrinei Bisericii Adventiste de Ziua a şaptea, care propovăduia mâncarea vegetariană, excluzând alcoolul, cafeaua şi cea­iul, pe motiv că acestea ar "atenta la puritatea corpora­lă şi spirituală". Cu o publicitate bine orchestrată,  ideea a avut succes şi se pare că are în continuare şi în Europa. Eu rămân la principiul că nicio floare nu-i ca varza, nicio pasăre, ca porcul…* În revista România literară, care ar trebui să-şi respecte numele, apar tot felul de analize şi sinteze politice ale unor inşi care vor să se facă remarcaţi. Unul se numeşte Mircea Mihăieş şi scrie: "În România de azi nu se mai vorbeşte de co­rupţie, de abuzuri în serviciu, de furturi, de plagiate, de jafurile puse la cale de partide. Justiţiei i s-a pus botniţă, iar intelectualii critici au fost marginalizaţi  (…) "Insul ori e dus cu pluta, ori e ageamiu. La noi răul vine din faptul că doar "se vorbeşte" de toate astea, fără să se facă nimic, sub oblăduirea lui Klaus lohannis, că­ruia nu-i mai pute "ciuma roşie" , ba, dimpotrivă, o strân­ge la pieptu-i apretat, cu duioşie părintească. O mare le­hamite i-a toropit pe români, care au renunţat şi la mai vechile proteste, instrumentate de politicieni fără… portofoliu. Am ajuns o ţară a nimănui, asta-i buba. Să ve­dem dacă are cineva curajul s-o spargă.