Closetele nu pot fi schimbate cu o aplicație din telefon

Dacă tot s-au scumpit alimentele, carburanții, energia electrică, gazele naturale și în general orice, de la bunuri la servicii, nu puteau face excepție nici vacanțele. După doi ani de restricții, de slalom printre reguli ce se schimbau spre disperarea omului dornic de un trai firesc, acum, când nu mai ai nevoie de certificat verde, mască și alte măsuri de precauție, tot nu ai parte de un concediu tihnit. Zice-se că anul acesta vacanțele vor fi mai scumpe cu 15-20% peste tot, inclusiv pe litoralul românesc, pestriț, cu imagini și condiții contrastante. Turismul românesc ar mai avea nevoie de vreo 60.000 de lucrători, iar angajatorii spun că nu pot oferi salarii consistente pentru personalul necalificat. Ei bine, aici discuția ajunge într-un punct sensibil. Piața muncii din România înregistrează o criză de personal calificat, situație cauzată de lipsa unei pregătiri serioase în școli, dar și de o filozofie de viață deformată a adolescenților care consideră că a te canaliza pe o meserie e sub demnitatea lor. La un moment dat, în inconștiența lor, cei ce păstoreau sistemul de învățământ au trimis școlile profesionale în zona ”etc”, sădind în mintea elevilor ideea că toată lumea trebuie să urmeze un liceu teoretic și o facultate, indiferent dacă exista ori nu chemare pentru acestea. Lipsa unui învățământ serios, orientat către deprinderea unei meserii, instabilitatea socială și politica superficialității ne-au adus în situația în care o mare parte dintre cei ce reprezintă forța de muncă tânără sunt dispuși să lucreze orice, fără randament, fără rezultate eficiente. ”Nu știu să fac ceea ce doriți, dar sunt dispus să învăț!” este răspunsul multora dintre cei ce vor să se angajeze. Asumarea lipsei de calificare nu scade însă pretențiile salariale. Pentru un angajator nu e convenabil să școlească un angajat plătindu-i și un salariu mare, iar după ce acesta deprinde cât de cât meseria, să plece pentru o leafă puțin mai mare. Practic, angajatorul nu a făcut altceva decât să califice, pe banii lui, pe cineva care atunci când va simți că se poate descurca îi întoarce spatele. Acesta este unul dintre motivele pentru care salariile din turism oferite tinerilor necalificați nu sunt atractive. E un complex de împrejurări plin de defecțiuni, generat de bâjbâiala și lipsa unor politici sustenabile de formare profesională a tinerilor, din ultimele două decenii. Iată cum ignorarea unei viziuni pe termen mediu și lung face ravagii, lovind necruțător în economie și în viața socială. Uitându-te în jur, observând mentalitatea, preocupările și așteptările generațiilor care ar trebui să se formeze în aceste vremuri tulburi, nu ai prea multe motive de optimism. Mi-e teamă că peste câțiva ani vei găsi cu greu pe cineva capabil să-ți monteze o priză ori să-ți schimbe un closet, lucruri care nu se pot realiza accesând vreo aplicație din telefon.