În construcții, cea mai ieftină soluție de astăzi poate deveni mâine cea mai scumpă decizie. Beneficiarii trebuie să gândească pe întreg ciclul de viață

Durabilitatea costă, dar lipsa ei costă mai mult. În construcții, cea mai ieftină soluție de astăzi poate deveni mâine cea mai scumpă decizie. Industria construcțiilor intră într-o etapă în care sustenabilitatea nu mai poate fi tratată ca un concept de conferință, ci ca o condiție de competitivitate, reziliență și eficiență economică. Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții, a pledat pentru schimbarea modului în care România evaluează investițiile: nu doar prin costul inițial, ci prin întregul ciclu de viață al unei construcții. În paralel, finanțările AFM pentru fabrici de reciclare a deșeurilor din construcții deschid o oportunitate majoră, dar succesul acestor investiții depinde de legislație, stimulente economice și de creșterea costului depozitării.

Constructorii cer schimbarea criteriului de evaluare: nu cât costă să construiești, ci cât costă să folosești.

Acesta este, în esență, mesajul transmis de Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), în cadrul conferinței dedicate economiei circulare în construcții, organizată la Facultatea de Construcții din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

Din perspectiva constructorilor, România are nevoie de o schimbare profundă de paradigmă: investițiile nu trebuie analizate exclusiv prin prisma costului inițial, ci prin raportare la întregul ciclu de viață al unei clădiri sau al unei lucrări de infrastructură. Costul real al unei construcții nu se oprește la momentul recepției, ci continuă în exploatare, mentenanță, consum energetic, reparații, adaptări și, în final, reutilizarea sau reciclarea materialelor.

Cristian Erbașu a subliniat că în economiile mature această abordare este deja asumată de proiectanți, constructori, investitori, administratori și specialiști în mentenanță. În România, însă, deciziile sunt încă dominate de presiunea reducerii costurilor inițiale. Compromisurile făcute la început pot genera, în timp, cheltuieli mult mai mari, reducerea duratei de viață a construcțiilor și pierderea unor beneficii economice care ar fi putut fi obținute printr-o proiectare mai responsabilă.

„Durabilitatea costă”, dar lipsa durabilității costă și mai mult

Unul dintre argumentele centrale a fost acela că sustenabilitatea are un cost, iar acest cost trebuie acceptat și bugetat corect. Construcțiile responsabile, eficiente energetic și adaptate cerințelor de mediu presupun investiții suplimentare, tehnologii mai performante, materiale adecvate și standarde de execuție respectate fără compromisuri.

Erbașu a explicat că diferența dintre România și statele occidentale nu este dată doar de prețul materialelor sau de manoperă, ci de modul în care se construiește. În piețele mature, respectarea standardelor, atenția la detalii, mentenanța și exploatarea pe termen lung sunt incluse firesc în logica investiției. În România, tentația reducerii costului imediat rămâne puternică, însă efectele se văd ulterior în reparații, consumuri mai mari, performanță scăzută și durabilitate redusă.

Aceeași logică se aplică și infrastructurii. O lucrare proiectată și executată pentru a rezista mai mult poate părea mai scumpă la început, dar devine mai eficientă pe termen lung. În acest sens, conceptul de life-cycle devine nu doar o temă tehnică, ci o temă economică și strategică pentru întreaga industrie.

Reciclarea deșeurilor din construcții

Înființarea fabricilor de reciclare a deșeurilor din construcții, cu finanțare din partea Administrației Fondului pentru Mediu, reprezintă una dintre cele mai concrete direcții prin care economia circulară poate coborî din zona conceptelor în practica industriei. Florin Bănică, președintele AFM, a arătat că instituția finanțează proiecte relevante pentru economia circulară, inclusiv fabrici de reciclare, utilizând resurse provenite în principal din comercializarea certificatelor de emisii.

La nivel național există deja 13 fabrici de reciclare pentru deșeuri din construcții, iar AFM a susținut încă 21 de astfel de investiții, cu o valoare totală de aproximativ 1,1 miliarde de euro, din fondul pentru mediu. Scopul acestor fabrici este de a transforma deșeurile din construcții în resurse reutilizabile, reducând presiunea asupra gropilor de depozitare și asupra resurselor naturale.

Rentabilitatea, punctul sensibil al economiei circulare

Marea provocare nu este doar construirea fabricilor de reciclare, ci funcționarea lor într-un model economic viabil. Cristian Erbașu a atras atenția că, pentru o perioadă, profitabilitatea acestor investiții ar putea apărea mai târziu decât estimările inițiale. Motivul este simplu: dacă depozitarea deșeurilor rămâne mai ieftină decât reciclarea, multe companii vor continua să aleagă varianta cu costul imediat cel mai mic.

Aici intervine rolul politicilor publice. Florin Bănică a vorbit despre taxa de depozitare ca instrument de stimulare a reciclării și despre posibilitatea majorării acesteia în etape. O astfel de măsură ar putea schimba comportamentul economic al pieței, redirecționând deșeurile către reciclare și valorificare.

Din perspectiva constructorilor, creșterea prețului pe tona de deșeu depozitată nu trebuie privită doar ca o taxă suplimentară, ci ca un mecanism de corectare a pieței. Atâta timp cât poluarea este mai ieftină decât reciclarea, economia circulară nu poate deveni regulă. Dar pentru ca aceste investiții să funcționeze, este nevoie și de o legislație clară, simplă și aplicabilă, care să permită utilizarea mai largă a materialelor reciclate în proiecte.

Lecțiile PNRR: investițiile strategice nu trebuie împinse permanent în criză de timp

O altă temă importantă a fost experiența PNRR. Cristian Erbașu a vorbit despre presiunea termenelor, întârzierile administrative și riscul ca proiecte strategice să fie implementate în condiții de stres, exact atunci când constrângerile financiare sunt mai mari. Lecția este dură. România are nevoie de predictibilitate, de proceduri mai clare și de capacitatea de a pregăti investițiile înainte ca timpul să devină principala amenințare.

În economia circulară, timpul este cu atât mai important. Fabricile de reciclare, proiectele de eficiență energetică și infrastructura verde nu sunt investiții punctuale, ci componente ale unei transformări de sistem. Ele au nevoie de finanțare, dar și de piețe funcționale, specialiști, reglementări coerente și stabilitate.

Astfel de teme și altele de interes vital vor fi dezbătute în următoarea conferință regională organizată de Patronatul Societăților de Construcții Filiala Sibiu, pe 25 septembrie 2026.

Articol publicat în ediția print din 4 iunie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară