Horațiu Cojocaru (director executiv DSP Sibiu): „Punctele nevralgice în sistemul de sănătate nu sunt pe plan local. Sunt aceleași la nivelul întregii țări”

Sănătatea publică din Sibiu a intrat, după pandemie, într-o etapă de reconstrucție și reașezare. La aproape trei ani de la momentul zero al crizei sanitare, Direcția de Sănătate Publică (DSP) Sibiu încearcă să transforme lecțiile dure ale pandemiei în politici coerente și funcționale.

Ca să afăm ce s-a schimbat, care sunt, în continuare, vulnerabilitățile sistemului și cum poate fi condus un sistem tensionat fără zgomot public, dar cu eficiență, am bătut la „porțile” DSP, din str.  Gheorghe Barițiu nr. 3, ca să discutăm cu directorul executiv al instituției, Horațiu Cojocaru – un manager format în administrație și mediul privat, pentru care factorul uman a devenit o strategie asumată.

Horațiu Cojocaru  a fost numit în fruntea DSP Sibiu, prin ordin al Ministerului Sănătății, în iulie 2022. De profesie, este economist. A fost director financiar la Spitalul Clinic Județean Sibiu, iar apoi manager al Spitalului General CFR Sibiu, în plină pandemie (august 2020 – aprilie 2021). A fost și director economic la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Sibiu și a acumulat o experiență consistentă în administrarea fondurilor și resurselor din sistemul sanitar.

TRIBUNA: Domnule director, faceți parte din categoria managerilor discreți, fapt pentru care cei care nu vă cunosc cred că Direcția de Sănătate Publică este condusă de un bucureștean numit în pandemie?

HORAȚIU COJOCARU: Eu sunt sibian-sibian. Aici m-am născut, aici am crescut, aici am făcut școala. Doar cei patru ani de facultate i-am făcut în București. Ca atare, știu urbea cu bune, cu rele, cu avantaje și calități. Iar sistemul sanitar nu face excepție de la acest cadru general.

Experiența din mediul privat a fost utilă pentru competențele actuale?

Se leagă un pic, deși nu am fost funcționar public de carieră. Mi-am început activitatea profesională în privat, în mari companii naționale și locale, în domenii diferite, ceea ce mi-a adus un bagaj de experiență și de cunoștințe extrem de utile. Am lucrat în industria alimentară, am lucrat într-o multinațională în domeniul petrolului și gazului, am lucrat la firme de retail și am ajuns în sistemul sanitar… unde nu îmi imaginam că o să ajung vreodată – cel puțin nu la începutul carierei mele.

Acum, profesional, am avantajul de a fi trecut prin toate elementele sistemului de sănătate, de la director administrativ, apoi economic, și până la conducerea unei unități sanitare. Am lucrat opt ani și în Casa de Sănătate, iar acum, de aproape trei ani, la DSP.

Ce v-a surprins cel mai mult în sistemul de sănătate, ce v-a intrigat și care ar fi punctele forte și  cele slabe ale acestuia?

Punctele nevralgice nu sunt pe plan local. Sunt aceleași la nivelul întregii țări și își au rădăcinile în modificările succesive de legislație. Legea 95 este cel mai modificat act normativ, cu sute de intervenții, de la aprobarea inițială, din 2006. Toate lucrurile astea îngreunează uneori activitatea.

Sistemul sanitar este stufos de felul său și are foarte multe componente. Iar aceste modificări îngreunează activitatea, nu atât nouă, cât furnizorilor de servicii medicale unde aceste lucruri sunt dificil de pus în practică. În urma atâtor modificări, cu certitudine va apărea inițiativa rescrierii acestui act normativ pentru o viziune integratoare/ cuprinzătoare.

Procesul ar presupune de facto două variante: ori legea va conține mai multe acte normative, sau, în variantă integratoare apar capitole – asistența medicală, cu componentele sale, etc.. Această ordonare este așteptată și binevenită pentru furnizorii de servicii medicale. Acum, făcând o legătură, o scurtă trecere către elementele pozitive, în perioada de Covid, pe lângă dificultățile pe care le-am întâmpinat, am avut și posibilitatea de a completa echipele cu specialiștii de care era nevoie, inclusiv în structurile DSP Sibiu. Pandemia a fost o experiență în sine, cu bune, cu rele – o experiență din care am învățat, din care aplicăm ce am învățat atunci și în care sistemul sanitar, pe toate componentele lui, a fost forțat la maximum.

Acela a fost momentul critic din misiunea domniei voastre?

Absolut! Am trăit acel moment critic la conducerea unui spital Covid, Spitalul CFR, care a fost singurul din Sibiu destinat integral pacienților cu Covid. Lucrurile astea ne-au călit, ne-au învățat și ne-au pregătit pentru eventuale evenimente viitoare, indiferent că este vorba – Doamne, ferește! – de o altă pandemie, de un dezastru natural sau orice altă situație de urgență.

Despre relația cu partenerii medicali, dar și despre veriga mai sensibilă din sistemul de sănătate local, ce ne puteți devoala? În ce măsură sunt receptivi partenerii instituționali ai DSP la observațiile sau măsurile de îndreptare recomandate?

Aș începe cu mediul colegial și activitatea în echipa din DSP. Aici încerc să mă pliez pe un concept din arta conducerii, să mă pun în locul fiecărui angajat. Dacă avem probleme, încercăm să desfacem fiecare nod gordian, chiar dacă este mai greu decât să-l tăiem. Dincolo de acest aspect, colaborarea noastră cu instituțiile medicale este una foarte bună și necesară. Acum… noi avem și elementul coercitiv, dar încercăm să apelăm la el cât mai rar posibil.

Cred că o colaborare normală este între colegi și că sistemul sanitar, în toate componentele lui, chiar dacă avem atribuții diferite, noi față de Casa de Asigurări de Sănătate, față de furnizorii de servicii medicale, reprezentăm un tot unitar și așa ar trebui să ne comportăm. Să avem capacitatea de a discuta, de a alege soluțiile cele mai bune, de a ne consulta reciproc, pentru că nici cu cea mai vastă experiență nu le știi pe toate, nu întotdeauna tu ai cele mai bune idei. De multe ori, cele mai bune idei vin din aceste discuții și din locurile din care te aștepți cel mai puțin. Trebuie să ai capacitatea să le analizezi și să le preiei.

Pe plan local, care ar fi veriga sensibilă?

Pe plan local, veriga sensibilă este similară cu nivelul național. O identificăm în sistemul de finanțare, care, deși este decent, nu este complet. Multe probleme vin din neactualizarea prețurilor serviciilor medicale. Cu siguranță, sunt constrângeri bugetare reale, dar dincolo de acest aspect se pot constata pe piața furnizorilor de materiale sanitare și de medicamente creșteri mari de prețuri, care ajung și pot trece de 50 la sută. Or, când ”materia primă” se scumpește semnificativ, tariful final al ”produsului” medical nu poate rămâne nemodificat. Acest factor pune o presiune mare pe sistemul medical în întregimea lui.

Într-un mediu cu atâtea responsabilități, care este antidotul dvs. antistres?

În timpul liber, încerc să uit de serviciu și să-mi văd de pasiunile mele. Mă fascinează tot ce înseamnă istorie, documentare istorice și arta în general. Sunt mare fan de pictură și am o colecție de albume de artă acasă.

Să înțelegem că vă numărați printre puținele persoane care mai investesc în arta plastică?

Dețin o colecție mică de pictori contemporani, în general pictori sibieni, elevi ai Liceului de Arte. Această unitate de învățământ organizează anual o expoziție și, în fiecare an, încerc să cumpăr una, două lucrări. De mulți dintre tinerii pictori mă leagă o prietenie. Am ținut legătura de-a lungul timpului. Așa l-am descoperit pe Bogdan Mihai Radu, care la ora actuală activează în Londra și are o cotă artistică internațională respectabilă.

Alte pasiuni?

Îmi place muzica. Am început să studiez vioară în clasa I, la Școala Populară de Arte. Era o pasiune a mea.

Renunțând la arta instrumentală, pasiunea aceasta a mai fost cultivată?

Da, în trăirile mele de meloman. Îmi plac mult concertele simfonice, îmi place opera foarte mult, am avut ocazia să văd multe spectacole și e ceva deosebit. Merg cu plăcere și sper să mai ajung la câteva scene mari ale lumii, măcar în perioadele de concediu.

La final, vă propun un exercițiu de imaginație. Dacă ar fi să pictați Sibiul, pe care îl cunoașteți cu bune și cu rele, ce culori ați folosi?

O să dau curs provocării dumneavoastră de a destăinui nuanțele cromatice pe care le-aș folosi într-o pictură reflectând Sibiul. Aș folosi culori neutre, alături de câteva pete de culoare pronunțate, de verde albastru, roșu… cam în stilul lui Bogdan.

Evoluția sistemului public de sănătate din Sibiu

Sănătatea publică în Sibiu a evoluat constant din Evul Mediu până în prezent și s-a adaptat transformărilor sociale și politice ale orașului. De la primele instituții sanitare medievale – spitalul (1292) și farmacia (1494) -, până la extinderea infrastructurii medicale în perioada habsburgică, sistemul sanitar sibian s-a dezvoltat continuu. În secolul al XX-lea, după Marea Unire, acesta a fost integrat sistemului românesc, cunoscând o modernizare accelerată în perioada interbelică și o orientare spre prevenție în timpul regimului comunist. După 1990, reorganizarea a dus la înființarea Direcției de Sănătate Publică Sibiu, responsabilă de supravegherea epidemiologică și controlul sanitar. În ultimul deceniu, digitalizarea și integrarea europeană au început să se contureze prin dosarul electronic al pacientului, sisteme informatice de raportare, monitorizarea factorilor de mediu și campanii extinse de vaccinare.Și totuși a venit un moment zero pentru tot sistemul de sănătate publică național, implicit local, trezit din adormire de pandemia COVID-19, care a scos la iveală deficiențe majore în sănătatea publică și în organizarea societății.