INTERVIU | Maratonul Internațional Sibiu, când oamenii aleg să fie împreună

Sibiul intră în atmosfera unei noi ediții a Maratonului Internațional Sibiu. În perioada 29–31 mai, orașul este cuprins de energia unuia dintre cele mai importante evenimente dedicate comunității și cauzelor sociale. Ana Bugneriu, directoarea generală a Maratonului Internațional Sibiu, a acordat un interviu pentru Tribuna despre ceea ce înseamnă maratonul dincolo de alergare — de la proiectele susținute și implicarea comunității, până la emoțiile dimineții dinaintea startului.

Care este prima imagine care vă vine în minte când spuneți „start”? 

Pentru mine, încă de la prima ediție pentru care am lucrat, cuvântul „start” este o imagine puțin blurată, de la lacrimile de care nici până în ziua de azi nu am „scăpat”. Acumulăm și noi, organizatorii, multă emoție ce se descarcă odată cu numărătoarea inversă.

S-a schimbat Sibiul datorită Maratonului Internațional Sibiu?

Da, cred că Sibiul s-a schimbat datorită Maratonului și poate cel mai frumos lucru este că schimbarea aceasta nu se vede doar în cifre, ci mai ales în felul în care oamenii se raportează unii la ceilalți și la orașul în care trăiesc. Maratonul a creat în timp un reflex de implicare. A făcut generozitatea mai vizibilă, mai accesibilă și mai „normală” pentru foarte mulți oameni. Astăzi, pentru mii de sibieni, ideea că poți alerga pentru o cauză, dona pentru un proiect local, mobiliza prieteni sau colegi în jurul unei nevoi din comunitate face parte deja din identitatea orașului. Acum 15 ani, lucrurile acestea nu existau la dimensiunea și firescul la care există astăzi. Cred că Maratonul a schimbat și felul în care comunitatea își vede propriul potențial.

A demonstrat că oameni foarte diferiți: ONG-uri, companii, instituții, voluntari, grupuri de inițiativă, sportivi sau oameni care nu au alergat niciodată, pot construi împreună ceva mare, relevant și viu. În fiecare an vedem oameni care poate nu s-ar fi întâlnit niciodată în mod normal, dar care ajung să colaboreze pentru aceeași idee de bine. Dincolo de asta, cred că Maratonul a contribuit și la schimbarea relației Sibiului cu sportul și cu spațiul public.

Orașul a început să se obișnuiască să își trăiască străzile altfel, să le transforme pentru câteva zile într-un spațiu al energiei, al apartenenței și al întâlnirii dintre oameni. Iar poate cea mai importantă schimbare este că Maratonul i-a făcut pe mulți să simtă că au un rol puternic în comunitate. Că nu sunt doar spectatori ai orașului în care trăiesc, ci pot contribui concret la felul în care arată el. Cred că asta schimbă profund un loc, în timp.

Ce v-a emoționat cel mai tare în ultimii ani, într-o ediție a maratonului? 

Ce m-a emoționat cel mai tare în toți anii aceștia este felul în care Maratonul reușește să aducă împreună oameni care, în mod normal, poate nu s-ar întâlni niciodată. Vezi copii și bunici, oameni din medii și clase sociale foarte diferite, sportivi, corporatiști, voluntari, oameni care donează mult și oameni pentru care și o contribuție mică înseamnă un efort real, toți împărțind același spațiu și aceeași energie. Într-o lume care pare din ce în ce mai fragmentată, faptul că încă există contexte în care oamenii se pot vedea unii pe alții ca parte din aceeași comunitate mi se pare profund emoționant. Cred că asta este una dintre cele mai frumoase forme de bine pe care le produce Maratonul.

Există o poveste de participant sau voluntar care v-a rămas în minte? 

Sunt atât de multe povești încât ar fi nedrept să fac referire doar la una. Maratonul e plin de oameni uimitori, care își depășesc limitele în ciuda vârstei, a abilităților fizice, a contextului din care provin, și care ne inspiră să nu uităm faptul că „nu pot” e ceva ce nu ar trebui spus prea des.

Cum se simte orașul în dimineața maratonului, înainte de start? 

E atât de liniște pe la 5–6 dimineața, când noi ne ocupăm posturile și ne pregătim pentru eveniment, încât parcă nici nu ai suspecta efervescența care urmează. Suntem doar noi și clădirile orașului, care au văzut atât de multe de-a lungul timpului. Apoi, încet, orașul începe să se umple de oameni și de viața lui. Liniștea aceea ușor melancolică se transformă într-o energie plină de bucurie, iar momentul acela mi se pare de fiecare dată foarte frumos.

Dacă ați putea „opri timpul” într-un moment din cele două zile, care ar fi acela? 

Nu cred că l-aș opri. Muncim atât de mult, timp de un an de zile pentru tot ce se întâmplă la MIS, încât îmi place să savurez trecerea fiecărei clipe care e așa de plină de intensitate.

Care este cea mai neașteptată lecție pe care v-a dat-o Maratonul Internațional Sibiu? 

Am început să lucrez la MIS când încă nici nu era Maraton. Aveam 21 de ani și, pe vremea aceea, mi se părea că organizatorii de evenimente sunt cei mai importanți pentru ca lucrurile să se întâmple. Am învățat însă foarte repede că evenimentele care chiar mișcă lucruri trec dincolo de echipa din spate și de eforturile ei. Ele sunt despre tot ceea ce oamenii aleg să pună la comun. Despre felul în care un eveniment pe care tu îl simți, poate, ca fiind „al tău” devine pentru foarte mulți ceva ce simt că este „al nostru”. Mă bucur că am avut ocazia să cresc și să mă maturizez în acest mediu.

Ce v-a surprins cel mai mult la oameni, de când faceți parte din acest proiect? 

Contrastele. Vedem atât de mult bine, covârșitor de mult bine, însă vedem și egoism, oameni care se opun oricărei inițiative, ură și neîncredere. Un lucru e cert, MIS trezește emoții puternice. Din fericire, majoritatea sunt de bine.

Care este cea mai mare provocare logistică a maratonului? 

Mereu suntem întrebați de ce nu lăsăm înscrierile deschise inclusiv în ziua evenimentului, așa cum fac alte competiții mari. Din păcate, este greu ca publicul să înțeleagă tot ce stă în spatele organizării. Faptul că, în cazul taxei de participare, spre exemplu, noi trebuie să ținem cont de procentele alocate cauzelor și organizării, faptul că personalizăm fiecare kit și că toate aceste mici elemente care compun experiența participanților trebuie planificate, coordonate, comandate și împreună din timp. Peste 3 săptămâni alocăm pregătirii kiturilor astfel încât totul să fie gata de curse, cu câteva zile înainte de alergare. În plus, noi nu suntem doar o competiție sportivă. Suntem cel mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din țară, iar complexitatea care vine odată cu acest lucru depășește, cred eu, fără aroganță, dar și fără falsă modestie, nivelul de complexitate al organizării multor altor evenimente de acest tip.

Aveți scenarii pentru situații de urgență (vreme, accidente)? 

Da, bineînțeles. Un eveniment de dimensiunea Maratonului nu poate exista fără foarte multă planificare pentru situații neprevăzute. Avem scenarii și proceduri pentru tot ce înseamnă vreme dificilă, incidente medicale, probleme logistice sau alte situații care pot apărea într-un eveniment ce implică zeci de mii de oameni și foarte multe zone din oraș. Lucrăm împreună cu autorități, echipe medicale, voluntari și parteneri operaționali, iar o parte foarte mare din munca noastră, care poate nu este atât de vizibilă pentru public, ține tocmai de prevenție, coordonare și capacitatea de a reacționa rapid și calm atunci când apare ceva neprevăzut.

Ce se întâmplă concret cu banii după eveniment? 

După finalizarea evenimentului, cauzele mai au la dispoziție aproximativ o lună pentru a-și atinge targetul de strângere de fonduri. Odată încheiată această perioadă, adaptăm, împreună cu fiecare organizație, proiectele inițial propuse la fondurile pe care au reușit să le strângă. Unele cauze depășesc suma pe care și-au propus-o, altele strâng mai puțin, astfel că și proiectele asumate trebuie recalibrate în funcție de această realitate. Urmează apoi semnarea contractelor de finanțare, plata fondurilor și debutul implementării proiectelor de către cauze, iar pentru noi începe etapa de monitorizare și raportare, prin care ne asigurăm că tot ceea ce comunitatea a susținut se transformă, concret, în bine pentru oraș.

În cât timp ajung fondurile la beneficiari? 

Pentru noi, beneficiarii sunt cauzele pentru care s-a alergat. Banii strânși prin Maraton ajung la ele la începutul lunii august, după ce perioada de strângere de fonduri se încheie la finalul lunii iunie, iar etapa de readaptare a proiectelor la fondurile strânse și semnarea contractelor se desfășoară pe parcursul lunii iulie. De obicei, cauzele încep foarte repede implementarea proiectelor, ceea ce înseamnă că energia și generozitatea mobilizate în jurul Maratonului se transformă destul de rapid în intervenții concrete pentru comunitate.

Au existat situații în care beneficiarii nu au utilizat fondurile conform proiectelor propuse? Dacă da, cum au fost gestionate aceste cazuri?

Da, au existat și astfel de situații, deși sunt rare. Lucrăm cu foarte multe organizații și grupuri de inițiativă, aflate în etape diferite de experiență și profesionalizare, așa că uneori apar diferențe între ce a fost propus inițial și realitatea implementării. Tocmai de aceea, Maratonul nu înseamnă doar strângere de fonduri, ci și foarte multă monitorizare, comunicare și sprijin pe parcursul implementării proiectelor. Încercăm întotdeauna să înțelegem contextul și să găsim soluții împreună cu organizațiile, mai ales atunci când apar schimbări legitime sau dificultăți reale în implementare. În același timp, avem contracte, procese de raportare și mecanisme clare prin care urmărim folosirea fondurilor. Atunci când apar abateri semnificative de la proiectele asumate, intervenim, cerem clarificări, adaptări sau, în anumite cazuri, returnarea unor sume. Cred că este important să existe atât încredere și sprijin, cât și responsabilitate față de comunitatea care a donat acei bani.

Cum sunt selectate cauzele care intră în programul maratonului? 

Cauzele care intră în Maraton trec printr-un proces de aplicare și evaluare. Oricine poate propune un proiect care răspunde unei nevoi reale din comunitate, iar apoi aplicațiile sunt analizate de un juriu pe care îl selectăm din comunitate. Fundația nu decide singură cine intră în Maraton. Rolul nostru este să construim un proces cât mai clar și corect, să oferim feedback aplicanților înainte de evaluare și să facilităm cadrul în care juriul poate lua decizii cât mai echilibrate. Juriul evaluează individual aplicațiile, iar apoi există un proces de conversație și dezbatere în jurul lor. Ne uităm atât la relevanța nevoii adresate, cât și la realismul proiectului, capacitatea de implementare și felul în care organizația înțelege să lucreze cu responsabilitate față de comunitate și fondurile pe care le cere. Încercăm să păstrăm procesul cât mai deschis și democratic, dar și să menținem standarde serioase de calitate și implementare.

Care este traseul complet al fondurilor: de la înscrierea unei cauze, strângerea donațiilor și până la implementarea efectivă a proiectului?      

Totul începe cu perioada de aplicații, în care organizațiile și grupurile de inițiativă își înscriu proiectele în Maraton. După procesul de evaluare și selecție, cauzele intră în campania de strângere de fonduri și încep să își mobilizeze susținătorii, alergătorii și comunitățile din jurul lor. În paralel, oamenii se înscriu la curse, aleg cauza pentru care vor să alerge și pot strânge, la rândul lor, donații. Perioada de fundraising continuă și după eveniment, până la finalul lunii iunie, pentru a le oferi cauzelor șansa de a-și atinge targetul propus. După încheierea campaniei, adaptăm împreună cu fiecare cauză proiectele inițiale la fondurile care au fost efectiv strânse.

Unele organizații depășesc suma propusă, altele strâng mai puțin, astfel că proiectele trebuie recalibrate în funcție de realitatea financiară. Urmează semnarea contractelor de finanțare, plata fondurilor și debutul implementării proiectelor. De aici începe o etapă mai puțin vizibilă pentru public, dar foarte importantă pentru noi: monitorizarea și raportarea. Urmărim implementarea proiectelor, discutăm constant cu organizațiile și ne asigurăm că banii donați de comunitate se transformă, concret, în intervenții și schimbări reale pentru Sibiu.

Ce mecanisme de verificare și monitorizare există pentru a asigura că banii sunt folosiți corect?

Există mai multe niveluri de verificare și monitorizare, tocmai pentru că vorbim despre bani donați de comunitate și despre o responsabilitate foarte mare față de oamenii care aleg să susțină cauzele din Maraton. În primul rând, organizațiile trec printr-un proces de evaluare înainte de a intra în eveniment. Iar apoi, semnăm contracte care stabilesc foarte clar ce își asumă fiecare parte. După finalizarea campaniei de strângere de fonduri și adaptarea proiectelor la sumele efectiv strânse, organizațiile implementează proiectele asumate și raportează constant către noi.

Monitorizarea înseamnă atât documente și raportări financiare, cât și foarte multă comunicare directă, întâlniri, urmărirea implementării și înțelegerea contextului real din teren. Pentru noi este important nu doar ca banii să fie cheltuiți corect. Ci și ca proiectele să producă impactul pe care și l-au asumat în comunitate. În același timp, încercăm să păstrăm un echilibru între rigoare și sprijin. Nu ne dorim să construim un sistem punitiv, ci unul care ajută organizațiile să crească și să devină mai responsabile și mai profesioniste în relația lor cu comunitatea și cu fondurile pe care le gestionează.