Citite, auzite: "Tata, când nu mă bătea, îmi spunea că nu-s bun de nimic"

* Am citit cu interes biografia lui Wolfgang Puck, neamţ la origine, născut, crescut, şcolit în Franţa, ulterior stabilit în Statele Unite, unde posedă un lanţ de 100 de restaurante, cu o cifră de afaceri de 450 milioane de dolari pe an. Povesteşte: "Tata era un om dur. Când nu mă bătea, îmi spunea că nu-s bun de nimic. Pentru a scăpa de el, la 14 ani am plecat de-acasă. Prima meserie a fost cea de ajutor de bucătar. Curăţăm legume, spălam vase, făceam diferite cumpărături. Dar cel mai tare îmi amintesc şi acum de faptul că erau zile în care curăţăm cartofi câte 12 ore, ca o maşină/…/" Cu timpul, a început să primească şi alte sarcini mai puţin monotone şi stresante, urcând în ierarhia meseriei de bucătar adevărat. La 24 de ani a ajuns în America: "Aici funcţionează o regulă – 80 la sută muncă, un pic de talent şi multă şansă…Am hrănit şapte preşedinţi, toate vedetele de la Hollywood, politicieni influenţi, sportivi celebri. Pot să spun că, în afară de Papa de la Roma, toată "lumea bună" a trecut pe la mine. Uneori mă gândesc că poate şi bătăile tatălui meu m-au făcut vedeta de azi." Posibil, însă putea să dea greş. * Un sibian stabilit de multă vreme în străinătate, dar atent la ce se întâmplă în România, îmi spunea că la noi, prin tot soiul de indemnizaţii, ajutoare, pensii sociale, ajutoare de şomaj etc. se încurajează nemunca multora." Tăiaţi toate alocaţiile şi pensiile nemeritate şi veţi obţine bani mai mulţi la bugetul ţării, iar trântorii vor fi nevoiţi să se angajeze în muncă." I-am dat dreptate, dar, pe de altă parte, e cam greu să-i iei omului ce ai apucat să-i dai. * Pesimiştii – care n-au altă treabă – încearcă să ne sperie că în anul 2030, România va mai avea aproximativ 17,6 milioane de locuitori. N-am înţeles care-i hiba. Elveţia are vreo 7 milioane de locuitori, Luxemburg are circa 400 000, Liechtenstein nu are mai mulţi de 30 000 şi nu i-am auzit văicărindu-se. La noi nu cantitatea constituie buba, ci calitatea locuitorilor, nivelul lor de cultură şi civilizaţie. Avem cel puţin trei domenii importante, cărora nu le acordăm atenţia cuvenită: sănătatea, învăţământul şi sportul. Noi preferăm să ne jucăm de-a războiul cu Rusia. * O ştire din ziarul Democraţia din 1908: "D. Take lonescu (fost liberal, devenit conservator – n.n.) a pronunţat o entusiastă cuvântare, în timpul căreia doamnele aruncau asupra d-sale cu roze frumoase, cum numai la Rm. Vâlcea se găsesc, şi, la un moment dat aşa de multe flori au căzut încât abia mai puteam zări pe d. Take lonescu din flori". Alte vremuri, alţi oameni. Acum, când vorbesc politicienii, mulţi ar da în ei cu fecale. Latinul Publius Cornelius Tacitus avea o vorbă: "La veselie, gloata e la fel de necumpătată ca şi la mânie".