Cu cărţile pe faţă

* Întrebare tâmpă la ordinea zilei: "Ce-aţi vrea să vă aducă anul?" Dacă le întrebi pe babele care stau la rând să pupe nişte moaşte şi să molfăie nişte sarmale de orez nefiert, vei primi răspunsul stas: sănătate, pa­ce, înţelegere între oameni. Cele care au stat ore în şir la rând cu canistrele, ca să apuce apă sfinţită de la pompieri sunt mai pretenţioase, vrând şi pensii mai mari (deşi n-au lucrat deloc), taxe mai mărunte, medica­mente compensate şi Dumnezeu să ne-ajute. N-am auzit-o pe una să spună că ar vrea nişte politicieni oneşti, care să ne scoată din căcatul în care ne bălăcim de atâţia ani. Fiecare se gândeşte doar la sine şi la cei apropiaţi, să le fie lor bine, în rest, potopul. La acest capitol ar trebui să mai mediteze şi să mai lucreze preoţii noştri cu sutane largi şi buzunare adânci. * Ştiţi ce mi se pare curios? Că toţi vor să-şi vadă dosa­rele CNSAS, dar nu-i interesează cele de cadre de la Partid, care sunt mult mai edificatoare pentru vreo trei milioane de români care au slujit regimul socia­list. Acelea sunt bine dosite şi păzite prin tot felul de arhive împăienjenite, fiindcă şi acelea îşi au isto­ria lor. * În 7 ianuarie n-am avut răgaz nici să mă piş atâtea apeluri telefonice am primit de la prieteni şi cunoscuţi unii, ca să-mi ureze ce au uitat de Crăciun sau Anul Nou, alţii, doar ca să se convingă că n-am murit, din mo­ment ce absentez de la Frieda de o bună perioadă de vre­me. Le mulţumesc tuturor. * Una dintre marile mele mirări ale anului 2023 este cum de s-a vorbit, scris, analizat despre secetă, incendii, accidente de circulaţie banale, bătăi între interlopi şi alte nimicuri naţionale, dar nu şi despre prezenţa şi prestaţia mizerabilă a naţio­nalei de rugby la Cupa Mondială de la Paris. Bătuţi la curu gol, rugbiştii noştri ar trebui să-şi dea foc echi­pamentului şi să-şi caute o meserie în care să-şi pună în valoare muşchii, iar cei care îi conduc şi antrenează să părăsească birourile federaţiei cu coada între picioare. I-adevărat că România n-a fost niciodată o forţă în rugby-ul internaţional, dar în Europa avea un cuvânt de spus pe vremea lui Penciu, Morariu, Demian, Olimpiu Becheş, Fugigi, Ianusevici, Paraschiv, Bucos, Răşcanu…Eu aş desfiinţa respectiva federaţie care papă bani de pomană * Gică Hagi l-a însurat pe Ianis, fiul său speranţă în fotbalul internaţional. O mişcare care mă duce cu gândul la revenirea lui în ţară, unde ar putea fi un bun jucător "de pluton", în nici un caz lider al unei echipe mondi­ale de top. Dacă nema putirinţă, ce mai chichirez gâlcea­va. * A devenit un fel de modă ca să pleci de-acasă fără să le spui rudelor motivul şi destinaţia. Acestea intră în alertă, anunţă poliţia, care, ca de obicei, ia act, dar nu face nimic, iar în final, fata sau femeia se întoar­ce spăşită, dar cunoscută prin anunţurile din presă. Când dispare un "bărbat" nu prea interesează pe cineva. Vedeţi, asta înseamnă discriminare de sex! * Îmi place cum arată noua purtătoare de cuvânt a Spitalului Jude­ţean sibian, mai rămâne să o vedem şi în exerciţiul funcţiunii . Frumuseţea e o calitate, dar nu suficientă în orice meserie. * O breaking news din 1902: "Londra 17 iunie – Trupele coloniale vor defila mâine în faţa pa­latului .Regele va şedea la fereastră. "Cei de atunci erau mai gazetari decât gargaragiii de acum, care se simt datori să mai pună comentarii de la ei, parazitare, fireşte.