23 aprinie: ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă

În fiecare an, la 23 aprilie, este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi creştinătăţii. Sfântul Gheorghe s-a născut în Asia Mică, mai exact în Capadocia, numele însemnând, în greacă, Gheorghios, "agricultor".

Gheorghe a urmat cariera militară în armata romană, ajungând, graţie calităţilor sale, încă de la vârsta de 30 de ani, general şi component al gărzii împăratului Diocleţian.
Dicoleţian, împreună cu ceilalţi (trei, el fiind al patrulea) guvernatori ai imperiului – tetrarhii, au pornit o campanie pentru "revitalizarea" gloriei vechiului imperiu şi a religiei sale oficiale, pentru aceasta pornind o campanie împotriva creştinismului şi a altor religii neacceptate oficial. Creştinii simpli credincioşi sau preoţi care refuzau să se închine sau să ofere jertfă zeilor, au fost, prin aceste edicte, privaţi toate drepturile legale, ajungându-se până la măsura uciderii lor. Oricum, creştinismul nu era bine văzut nici înaintea lui Diocleţian, dar nu au existat până la el măsuri legale de prigonire a lui. Tot Diocleţian a eliminat creştinii din armata imperiului. Victimă a acestei "epurări" a fost şi Sfântul Gheorghe. Nerenunţând la credinţa sa, nu a cedat nici ofertelor de mărire, nici recompenselor promise dacă ar fi jertfit zeilor Olimpului, nici ameninţărilor, nici diverselor torturi la care a fost supus. A murit în credinţa lui, devenind, prin jertfă, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai creştinătăţii, fiind pomenit în toate bisericile creştine tradiţionale.

Sfântul Gheorghe este ales ocrotitor al multor ţări, regiuni sau localităţi, imaginea lui însemnând eroism, vitejie fără margini şi credinţă dincolo de oricare piedici. Încep din cursul vieţii sale a făcut minuni, scoţând demonii-zei din statuile la care se închinau romanii, şi chiar înviind un mort. Tradiţia creştină spune că chiar şi soţia împăratului Diocleţian, Alexandra, a devenit creştină după ce a fost martoră la minunea făptuită de Sfântul Gheorghe, învierea unui mort.

În zona Balcanilor se sărbătoreşte, pe 23 aprilie (stil vechi) – 6 mai (stil nou) "Giurgevdan" (Ziua lui Gheorghe), pentru a prăznui atât pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cât şi sosirea primăverii. În Serbia mai are semnificaţia sfârşitului dominaţiei turceşti, iar în Bulgaria este ziua armatei.

Despre această sărbătoare, IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului spunea, în aprilie 2020: "Sfântul Gheorghe vine acum în apărarea noastră de balaurul întunericului, de uneltirile veacului acesta modern şi îndepărtat de Dumnezeu. Vine să ne ajute acum şi să ne întărească pe noi în momentul în care credinţa noastră este pusă la încercare, în momentul în care frica de moarte, mai ucigătoare decât boala în sine, vine să ne împresoare. Iată, în Săptămâna Luminată, o nouă lumină, adusă de un purtător de Lumină, este Lumina lui Hristos pe care Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ne-o aduce în sufletele noastre. Atât cei care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe cât şi toţi cei care purtăm numele lui Hristos să ne bucurăm, să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să-l cinstim pe Sfântul Gheorghe, rugătorul nostru şi pilda noastră de vieţuire, pentru ca să trecem peste toate ispitele acestei vieţi şi toţi să dobândim mântuirea, adică viaţa veşnică”.

La mulţi ani tuturor ce poartă numele acestui mare sfânt al creştinătăţii!

(În foto: Sfântul Gheorghe (stânga) alături de Sfântul Dimitrie, aşa cum sunt zugrăviţi într-o biserică din zona Târnavelor