”Sportul este o alternativă în problema drogurilor. Faceți sport, nu vă distrugeți viețile. Dacă testarea în masă era o soluție, se aplica de mult în alte țări”

Până nu de mult se vorbea despre țara noastră ca fiind una de tranzit pentru traficul de droguri. De ceva vreme, acest subiect apare zilnic în mass-media, pe ”sticlă” ori în paginile ziarelor, la radio sau în online. Apar situații pe care nicidecum nu credeam că vor fi trăite de cineva din România, dar iată că, din nefericire, se întâmplă. Din țară de tranzit, România a ajuns țară pe teritoriul căreia se cultivă, se comercializează și mai ales se consumă totfelul de substanțe interzise, iar fenomenul pare scăpat de subcontrol pentru moment.

Sibianul Adrian Mihai este fost sportiv de performanță, care între timp a devenit om de afaceri în domeniul pazei și protecției. Are o societate cu sute de angajați, cu puncte de lucru pe toată întinderea țării, iar prin natura meserii, se confruntă tot mai des cu astfel de cazuri. ”Au fost mii de asemenea situații”, ne spune.

Într-un interviu acordat în exclusivitate, Adrian Mihai vorbește despre motivele care au dus ca acest flagel să se întindă și în țara noastră. El consideră că alternativa sănătoasă ar fi practicarea sportului și îi îndeamnă pe tineri să nu se lase duși de val din cauza anturajului. Iar pe părinți, îi sfătuiește să fie atenți la mediul în care se învârt copiii lor.

– Într-o discuție purtată cu câteva luni mai devreme ne spuneați despre importanța practicării unui sport de către copiii noștri, într-o lume dominată, în rândul acestora, de telefonia mobilă și TV-ul, de rețelele de socializare, de jocuri video, pe de o parte, ieșitul în cluburi, cu tot ceea ce atrage asta după sine. Din nefericire, acum am dori să atingem un alt subiect care, în România, a explodat pur și simplu din vară încoace, cel al drogurilor.

– Consumul de droguri nu este un fenomen nou în lumea civilizată. În România, este o situație aparte cauzată prima dată de existența pe piață a acelor substanțe numite “legale”, care erau etnobotanicele. Legea a fost permisivă, iar când s-a reglementat problema, deja copiii și tinerii aveau obiceiuri proaste cu privire la orice consum de substanță care le afecta temporar simțurile.

Prin ceea ce trecem noi acum au trecut multe țări din Europa acum 30 de ani. Problema este că mediul social încurajează asemenea comportamente. Priviți pe rețelele de socializare și veți vedea ce cool este… Exemplul cel mai perfect este acel individ care se promova cu fast pe internet ca OXYCOMAN plin de bani.

– Cu siguranță urmărești, cred eu, chiar cu îngrijorare, acest flagel în societatea românească. Ce părere ai despre evenimentele neplăcute din ultimele săptămâni, tineri prinși în trafic pozitivi la Drug Test, accidente mortale făcute de aceștia, dar și alte categorii de oameni, mergând până la cei în uniformă atinși de acest flagel?

– Acum, mass media a luat în colimator acest fenomen dar el era și acum cîțiva ani. Problema este că fenomenul încă se propagă ca o undă. Consider că poliția trebuie să dispună de mai mult personal activ care să lupte cu acest fenomen, iar când din presă aflăm că mai sunt polițiști care au implicare directă de partea cealaltă cu drogurile, orice pădure are uscăturile ei. Asta nu înseamnă că este corect să îi discredităm pe toți polițiștii.

– Unde crezi că e limita între un non–consumator și unul care cade în acest flagel? Ce credeți că-i determină pe oameni să pornească pe drumul acesta, pentru mulți dintre ei fără scăpare, din păcate?

– Limita între un non-consumator și un consumator este simplu de determinat. Ori ești consumator de droguri, ori nu ești! Cale de mijloc nu prea există! Consumul începe din cauza anturajului, într-un anume anturaj teribilismul este modul prin carte unii înncearcă să iasă în evidență. Așa că părinții trebuie să fie atenți la anturajul copiilor lor, la mediul în care se învârt, la locurile pe care le frecventează.

Teribilismul, prostia, inconștiența, iar după aceea vârtejul dependenței sunt pașii, elementele din viața unui toxicoman.

– Ca manager al unei firme de pază și protecție, ați avut de-a face cu astfel de indivizi?

– Ca manager de securitate privată am întâlnit mii de cazuri de acest gen. Toxicomanii nu sunt violenți dar nu mai au deloc  discernământ. De aici pleacă toate acțiunile care de multe ori duc la decesul lor sau al celor din jur.

– Ce v-a șocat cel mai mult în comportamentul lor?

– Din partea unui toxicoman nu te poți aștepta la nimic bun, iar de șocat, nu m-a șocat nimic la ei sau la comportamentul lor având în vedere că ceea ce fac este ceva normal la un drogat.

– Ce presupune protocolul, mă refer la firmele de pază și protecție, în cazul în care aveți de-a face cu astfel de indivizi?

– Protocolul este simplu: chemăm poliția, cazurile acestea fiind de competența lor. Legea nu ne permite mai mult nouă, celor din domeniul protecției și pazei.

– Care credeți că ar fi soluțiile corecte de luat de către autorități și de către societate pentru a diminua consumul de droguri?

– Totul începe de la prevenție. Educația în familie și în școli este foarte importantă. Trebuie să le oferim copiilor alternative sănătoase pentru a își petrece timpul liber, iar sportul este una dintre ele. Important este să existe și implicare din partea autorităților. În anul 2007 mi s-a oferit șansa să rămân în Portugalia pentru a deschide un club sportiv. Primeam sprijin maxim din partea autorităților locale iar aici mă refer la spațiu, bani de chirie și echipament sportiv. Pe atunci autoritățile portugheze deja erau implicate în acest fenomen al drogurilor și au conștientizat că sportul este una dintre alternative.

– Dacă sunteți la curent cu acest flagel, și noi credem că, prin natura meseriei, sunteți la curent cu așa ceva, cred că știți că a luat amploare și în rândul școlarilor, la școli cu clasele I-VIII și la licee. Cum ar trebui să procedeze managerii acestor instituții de învățământ pentru a preveni consumul de droguri?

– Din păcate, acest flagel lovește și în școlile primare. Sunt copii de clasa a VII-a sau a VIII-a care consumă tot felul de chimicale. Școala ar trebui să se implice activ prin prevenție. Este necesară și o monitorizare atentă a instituției prin camere video în punctele cheie, monitorizare asistată de un agent de pază pregătit profesional. Acest lucru este bun și în marea problemă a bullyng-ului care a luat amploare în școli.

– Ce părere aveți legat de cazul mult mediatezatelor testări în masă ale elevilor înaintea anului școlar, care până la urmă nu s-a mai produs? Credeți că ar fi fost necesară și utilă?

– Testarea în masă a elevilor pentru droguri este foarte costisitoare și îngrădește libertatea individului. Dacă era o soluție bună se aplica în toată lumea civilizată.

– De ce credeți că o astfel de măsură nu a fost luată, până la urmă?

– Nu cunosc motivele pentru care nu s-a implementat testarea în școli dar sunt convins că unul dintre motive au fost costurile ridicate pentru testarea în masă a elevilor.

– Ce sfaturi le dați tinerilor, în legătură cu acest subiect?

– Trăim într-o societate unde fiecare consideră că are probleme mari, multe dintre ele nerezolvabile. Devenim prea repede depresivi. Ne plângem pentru nimicuri și le considerăm ca fiind mari necazuri.

Fiecare dintre noi își permite un telefon performant, haine, mâncare care, pe mulți, i-a dus peste pragul obezității, avem apă caldă curentă, televizor iar fiecare familie are măcar o mașină. Despre ce vorbim aici? Părinții noștri au trăit cu lipsuri mari, au făcut poate zeci de kilometri zilnic pe jos, să meargă la școală, au avut doar un creion, nu aveau penar, caiete la toate materiile, poate scriau într-unul singur și la matematică, și la limba română, o singură pereche de încălțăminte, nu azi una, mâine așta și tot așa… Curent electric, când și când… Vremurile de după război au fost crunte până în anii ’70.

Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar consider că un părinte ar trebui să își educe copilul în așa fel încât să aibă ca valori pe Dumnezeu, familia, cartea și sportul. Educația este importantă, mai ales primii 7 ani de-acasă. Copiii răsfățați nu sunt performeri în niciun domeniu. Sportul educă, întărește caracterul și clădește un corp puternic.

Tinerii ar trebui să fie speranța,viitorul acestei țări, dar când mă gândesc că ei ar trebui să îmi asigure mie pensia… Este trist și pentru ei, și pentru noi.