Sibiu, capitala bunelor maniere – 15 ani după: apucăturile tot mai frecvente care strică eticheta

În urmă cu 15 ani, Tribuna, Antena 1 Sibiu și Asociația Sibiu 1191 lansau împreună cu Primăria municipiului Sibiu o campanie care avea să devină reprezentativă pentru comunitate. Se întâmpla în 2010, la trei ani după programul Sibiu, Capitală Culturală Europeană, astfel că titlul a fost, oarecum, firesc: SIBIU, CAPITALA BUNELOR MANIERE.

Orașul își cultiva, astfel ideea aproape unanim acceptată printre localnici conform căreia ˝ Sibiul e altfel ˝ și promova una dintre diferențele pe care majoritatea dintre locuitori o considerau evidentă prin comparație, de exemplu,  cu Bucureștiul. Anume că aici, la Sibiu, se dă bună ziua și se spune mulțumesc.

În mai puțin de un an de zile  autocolantele care semnalau prezența, teoretică, a bunelor maniere invadaseră Sibiul! Magazine, instituții publice, mari companii – toate participau la un demers cu care, de fapt, comunitatea se mândrea și care avea marea calitate de induce politețea, manierele elegante și respectul în rândul celor cărora folosirea lor le scăpase.

Astăzi, apucături pe care sibienii le considerau mai degrabă obișnuite altor locuri, fac parte din cotidian. Cele mai frecvente: vorbitul tare, la telefon sau nu, înjuratul, claxonatul excesiv.

Unii observatori pun proporțiile acestor conduite (evident, valabile nu doar la Sibiu) pe seama libertăților generale pe care românii le iau foarte în serios, considerând că au dreptul să vorbească așa cum vor, să se poarte așa cum vor.

 Și totuși, ˝ libertatea ta se sfârșește acolo unde începe libertatea celuilalt ˝  -spunea filosoful John Stuart Mill.

Bunele maniere au un rol aparte în funcționarea comunităților. Aurelia Marinescu, autoarea celei mai cunoscute cărți cu acest subiect (˝ Codul bunelor maniere astăzi˝, Humanitas 1996 – reeditată de trei ori de atunci) opina  într-un dialog cu Luiza Vasiliu de la Dilema Veche că în  Germania se trăieşte bine nu pentru că ar costa mîncarea puţin sau lefurile ar fi mari, ˝ci pentru că există un respect al unuia faţă de celălalt˝.

Așadar, bunele maniere pot contribui la starea de bine dintr-o comunitate într-un mod foarte direct și concret. O confirmă, într-un fel, și specialistul consultat de TRIBUNA, profesoara Ibi Cristea, fostă balerină a Operei din Timișoara, zeci de ani cadru diactic la  Școala Populară de Arte și Palatul Copiilor .

Cei șapte ani de acasă

Ibi Cristea  (foto) continuă să fie convinsă că cei șapte ani de acasă contează!

˝ Regulile elementare sunt transmise în primii ani de viață, prin <cei șapte ani de acasă>, dar dacă părinții nu reușesc să le ofere copiilor aceste repere, tinerii trebuie să le învețe singuri˝ – explică profesoara Ibi Cristea adăugând că, spre exemplu, e plin Facebook-ul de fete care stau cu coatele pe masă. Deloc elegant!

Ibi Cristea aduce în discuție, suplimentar, un aspect deosebit: rolul mamelor în educația băieților pe care îl consideră esențial:  „Băieții sunt crescuți de femei, iar mamele de băieți sunt foarte responsabile de tot ce se întâmplă….˝

Vorbitul tare în public, eventual dialogul la telefon folosind difuzorul, ascultatul pe stradă de muzică la telefon sau la o boxă conectată la acesta sunt comportamente foarte la modă astăzi, iar explicațiile sunt multiple.

Probabil cea mai la îndemână este lipsa de preocupare. Nepăsarea! Mulți dintre cei care se comportă astfel nici măcar nu-și pun problema că gesturile lor ar putea deranja.

O altă cauză are la bază nevoia de remarcare. România a trecut -spun unii autori- de la dorința de a trece neobservat, din perioada comunistă, la nevoia de a fi remarcat, după Revoluție. Iar această nevoie se manifestă divers, de la tipul de mașină preferat, la zgomotul pe care aceasta îl face și până la volumul conversației pe stradă sau la telefon.

Manierele ar trebui să însoțească cetățenii în toate activitățile  zilnice, fie și numai fiindcă indivizii le așteaptă la rândul lor  de la ceilalți. În transoportul în comun, acolo unde – constată și Ibi Cristea – vârstnicilor li se cedează rar locul pe scaun, la restaurant, acolo unde bărbatul întră întotdeauna primul pentru a ține ușa doamnei sau domnișoarei care-l însoțește, la teatru sau opera, acolo unde codul vestimentar este o formă de respect pentru artiști și instituție – peste tot este loc pentru exercițiul bunei cuviinte.

Falsele politețuri

Scăderea popularității bunelor maniere în rândul sibienilor nu a trecut, totuși neobservată. Cu sau fără campanii de popularizare, bunele maniere au fost o preocupare pentru cei care le-au înțeles importanța. Dintre aceștia din urmă, însă, unii, le-au aplicat și le aplică mici….excese.

Bunaoră, în comerț, a devenit foarte la modă răspunsul ˝cu drag˝, la mulțumesc. Asta cu toate că nu ar trebui folosit în dialogul cu necunoscuți, fiind suficient  și la fel de politicos ˝cu plăcere˝.

Firește, între marile probleme ale omenirii, excesul de politețe este cel mai puțin dăunător…

Te rog și Mulțumesc vs Pls și Thks

Expresiile complete și corecte sunt înlocuite astăzi, în multe cazuri, de scrieri considerate mai eficiente. Dinamica unei zile de muncă face deseori ca în conversații scrise formulări precum TE ROG sau MULȚUMESC să fie înlocuite de variantele universal cunoscute și prescurtate din engleză, PLS și THKS. Ele sunt, însă, total nepoliticoase și demonstrează timpul și importanța pe care cel care le folosește le acordă celui cu care dialoghează.

În plus, inventivi, românii au găsit o cale de a adauga o nepolitețe alteia, înjurând pe scurt:  PLM și variantele locale STF, FMM etc.

Bune maniere față în față

Bunele maniere sunt evidente (ca și lipsa lor) în mod deosebit în situații non-virtuale. Față în față se disting clar buna cuviință și eleganța. Se va vedea, de asemenea, dacă cei aflați într-o astfel de  situație știu ce tacamuri să folosească, sau ce lichid să toarne în ce fel de pahare.

Ibi Cristea readuce în atenție  importanța privitului în ochi în momentul salutului, ori strângerii de mâna. O consideră o formă de respect necesară, iar în unele țări este așteptată chiar și la ciocnitul simbolic de pahare între doi meseni.

***

Pe cale de dispariție pentru unii dintre sibieni, bunele maniere pot schimba în bine comunități întregi și pot aduce dacă nu fericire, măcar mulțumire într-o societate măcinată de neajunsuri. Și sunt gratis!

Video: Maria-Antonia Oana

Foto: Răzvan Negru