Nicio veste, oricât de rea, nu ne-ar fi putut surprinde așa cum au făcut-o duduile și duduii de la televizor, care ne-au spus că în zilele următoare ”vom avea parte de temperaturi extreme”. Sunt sigur că nimeni nu se aștepta ca în ianuarie mercurul din termometre să scadă, pe timpul nopții, spre valori de -8, -10 grade Celsius. Acestea sunt ”temperaturile extreme” anunțate cu o gravitate apocaliptică de nătărăii uimiți că iarna e frig și că pe deasupra, mai și ninge. Noi, cei ce ar trebui să rămânem înmărmuriți, băgasem la naftalină cojoacele, hainele groase, ghetele și umblam în tricou, bermude și sandale, că doar suntem în ianuarie, lună din miezul sezonului estival. Probabil că o mulțime de români au fost luați pe nepregătite de această veste și acum sunt în mare încurcătură, pentru că aveau rezervări la Jupiter, Venus și Eforie Nord. De ce? Cum de ce? Pentru că e ianuarie, cu vreme numai bună de stat la plajă, de bălăcit printre valuri. Nu, n-am înnebunit, dar văzând atâta mirare la tolomacii care vorbesc despre ”temperaturi extreme” de -8 grade Celsius, începi să crezi că, printr-un giumbușluc climatic, prima lună din an e de vară. Mi-aduc aminte că, în adolescență, când tanti Romica anunța -10 grade Celsius în decembrie sau ianuarie spuneam că s-a încălzit vremea, căci frigul adevărat începea de la -15 grade. Mă întreb, mirații ăștia de serviciu unde or fi trăit. Au copilărit prin țări exotice, au făcut școala generală în Filipine, de li se pare bizar ca în ianuarie să fie frig? Am mai povestit că, într-un an, m-am amuzat teribil pe seama unor italieni care se panicau din cauza unui strat de zăpadă de 2 cm. Traficul aerian și cel rutier fuseseră date peste cap și nu înțelegeam de unde atâta disperare. Dacă italienii aveau o scuză, fiind obișnuiți cu o climă blândă, în cazul alor noștri nu au nicio explicație rațională pentru văicăreala absurdă. În fond, dacă în august se mirau precum vițelul la poarta nouă că e caniculă, de ce să se fi lepădat de anormalitate și să nu se vaite, ca proștii în târg, că în ianuarie poate fi ceva mai frig și că (i-auzi, ia!) la munte ninge. Asta se întâmplă când trăiești pe palmele aplicațiilor, când te ghidezi în viață după ce spun niște nătăfleți de-și zic ”influenceri”, când ai trecut prin viață ca acceleratul prin halta Văculești, când te încăpățânezi să nu privești înapoi către lucruri clădite în timp. Mă rog, unii îi zic prostie acestui ghiveci de apucături și nu cred că sunt foarte departe de adevăr.