Şi-a folosit vagonul personal ca să salveze o statuie. Cum Sibiul a găzduit un timp statuia simbol a Bistriţei

O statuie din Bistriţa fuge la Sibiu

Statuia lui Andrei Mureșanu din Bistrița (localitatea sa natală) se află în centru, în Piaţa Centrală şi este unul dintre simbolurile oraşului. A fost realizată în 1937 de către sculptorul Corneliu Medrea, originar din Miercurea Sibiului. A fost inaugaurată la 27 noiembrie 1938, chidr dacă "piatra de temelie" a piedestalului s-a făcut în septembrie 1935, întârzierea fiind generată de motive politice: unul din pincipalii finanţatori ai proiectului, Victor Moldovan, şi-a pierdut, pentru o vreme, mandatul de parlamentar. Statuia monumentală (în epocă i se spunea "colos" deşi înălţimea sa nu era chiar aşa de impresionantă) are însă o viaţă cam scurtă la Bistriţa. În 1940 intervine Dictatul de la Viena prin care Germania şi Italia, cu aprobarea tacită a Uniunii Sovietice au aranjat ca Ungaria să primească o patre din Trasilvania. În partea de Transilvanie ce urma să ajungă sub administraţie maghiară s-a aflat şi Bistriţa. Iar Andrei Mureşanu, fiind o personalitate neagreată de noua administraţie (paşoptist şi, mai ales, român), se decide ca ea să fie evacuată în zona de Ardeal neocupat.

Doi ofiţeri cu inimi de români: C. Dudescu-Călăraşi şi Pavel Ion Georgescu-"Pion"

Am mai văzut, recent, referiri în presă la acest episod de istorie bistriţeano-sibiană, dar am impresia că, chiar dacă oarecum documentate, au intervenit unele erori în desfăşurarea acţiunii şi chiar a numelor "eroilor principali". Aşa că intervenim şi noi aici, pentru a mai regla informaţiile.

În septembrie 1940, autotităţile române se retrăgeau din Ardelul ocupat. La Bistriţa, Prefectura judeţului Năsăud decide coborâtra de pe scolu a statuii lui Andrei Mureşanu, pentru a o scăpa de eventualele răzbunări ale populaţiei maghiare sau de o "desfiinţare" a ei de către noile autorităţi. Însă treaba a fost cam ca la români: statuia a fost coborâtă de pe piedestal, dar apoi lăsată de izbelişte.

Un ofiţer român în rezervă, căpitanul C. Dudescu-Călăraşi, (trecut greşit în alte articole ca "Dudu Călăraşi, colonel al Armatei Române"), singurul reprezentant la autotirăţilor române rămas după plecarea prefectului, ia statuia şi basorelieful de pe soclu, le încarcă în vagonul personal (statul român a pus atunci la dispoziţie vagoane pentru evacuarea bunurilor personale ale autotirăţilor civile şi militare) şi le aduce la Sibiu.

În acelaşi articol (din solidaritate de breaslă nu dezvălui nici titlul, nici publicaţia) se mai spune că acel "Dudu Călăraşi" a luat statuia "fără a-şi informa în prealabil superiorii". Păi nu mai existau superiori, ei fiind, la rândul lor, evacuaţi.

Statuia ajunge la Sibiu, căpitanul în rezervă C. Dudescu-Călăraşi raportând demersul său comandantului Corpului VII Teritorial, generalul "Pion" Georgescu ("Pion" venind de la cele două nume, Pavel Ion) care ia în primire oficial statuia şi îl felicită personal pe ofiţerul care a dat dovdă de un patriotism care acum ar fi caracterizat ca "haurism", "naţionalism" şi "suveranism".

Statuia a rămas în curtea Comandamentului de Corp (fosta Agenţie de Voiaj CFR, acum restaurantul "Super Mamma") unele surse spunând că a fost amplasată în faţa liceului "Domniţa Ileana", acum clădirea ULBS de pe bd. Victoriei).

Statuia lui Andrei Mureşanu revine în 1946 în Bistriţa, pe soclul – culmea ironiei – pe care autorităţile maghiaro-horthyste intenţionau să amplaseze o statuie a "eliberatorului" Miklos Horthy.

Pavel Ion Georgescu "Pion", generalul ctitor

Generalul Pavel Ion Georgescu "Pion" a fost unul dintre ofiţerii români cu un sentiment patriotic şi creştiensc deosebit. Veteran al Primului Război Mondial, el e fost cel care a ctitorit sau a contribuit la ctitorirea a cel puţin două biserici, una în oraşul Seini (acum judeţul Maramureş) şi cea din Sibiu – cartierul Lazaret, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, de pe strada A.T. Laurian. Tot el a iniţiat acţiunea plantării a 10.000 de pini, pe dealul Comja, care formau numele "Eminescu" şi a realizat o fântână monumentală la Chişinău.

După al doilea război mondial, din 1946, noile autorităţi pun ochii pe el, fiind arestat de mai multe ori de Securitate. Pleacă la cele veşnice în 1956.

"Trebuie să facem orice sacrificiu pentru ţara noastră, România – ea trebuie să fie veşnică faţă de noi care suntem trecători.", este una din spusele acum uitatului general cu inimă de român lui Georgescu Pion.

Un articol în presa sibiană a vremii

Cu acest prilej, redăm articolul apărut destre această curajoasă acţiune, aşa cum a fost publicat în Calendarul Gazeta Sibiului pe anul 1941. Precizăm că este redată cu denumirile şi ortografia vremii.

"Statuia lui Andrei Mureşeanu se află la Sibiu"

"După războiul mondial, s’a ridicat în oraşul Bistriţa, o prea frumoasă statue marelui poet şi luptător naţionalist Andrei Mureşeanu, autorul imnului "Deşteaptă-te Române". În Septemvrie, anul 1940, datorită evenimentelor neplăcute nouă, Andrei Mureşeanu însuşi, a trebuit să părăsească cetatea Bistriţii.

Iată împrejurările prin care această statue a fost scăpată de batjocura duşmanilor şi adusă la Sibiu:

Când autorităţile din Bistriţa, au primit ordin de evacuare, Prefectura judeţului Năsăud, a scoborât jos de pe soclu statuia lui Andrei Mureşeanu. Mai departe însă nu s’a interesat nimeni de transportarea ei pe teritoriul românesc. Au lăsat-o în voia sorţii, respective au lăsat-o pradă inamicului de ocupaţie.

D-l căpitan rez. C. Dudescu-Călăraşi, comandantul subzonei A. A. Năsăud, fiind singurul român reprezentant al unei autorităţi din Bistriţa, după plecarea prefectului, găsind statuia lui Mureşeanu, de pe soclu, cât şi basorelieful desrobirii naţionale, pentru a le salva de ofensa ungurească, le-a transportat la Sibiu, în vagonul său de materiale prin propriile sale mijloace.

Sosit la Sibiu, bravul căpitan C. Dudescu-Călăraşi, s’a prezentat d-lui General Georgescu-Pion, comandantul Corpului VII Teritorial, raportând asupra obiectului de adâncă valoare naţională, adus din capitala judeţului Năsăud. D-l General Georgescu-Pion, cunoscut ca cel mai temerar naţionalist, a felicitat din tot sufletul pe căpitanul Dudescu, după care a luat în primire printr'un proces-verbal statuia marelui luptător naţionalist ardelean Andrei Mureşeanu. Statuia se găseşte de prezent în curtea Comandamentului şi ea urmează să fie ridicată într’o piaţă din Sibiu".