Şcoala, singura cale către Voi

Sleită de puteri, Vacanţa şi-a îngrămădit pensulele, şevaletul şi zaiafetul ei de confetti în desagă şi a pornit, împovărată şi aplecată de şale, la drum. Încă aruncă ocheade peste umăr, dar ştie că vremea ei a cam trecut. Are pasul căznit şi îi e tare greu. Îi e greu ca un şcolar care a părăsit tihna din casa bunicilor pentru întâlnirea cu ABCdarul dintâi. Toamna îi râde-n faţă, cu glasul ei de harţă care nu de mult suna a harpă. Rotocoale de gânduri îi împletesc paşii, iar tihna verii îi greiereşte încă amintirile. Torideniei de altădată abia i se mai aude zumzetul de-l cauţi cu mâna streaşină la ochii minţii.

E vreme de revederi, cu emoţii de nebănuit până mai ieri. Or fi colegii mai buni ori poate tot răi aşa cum i-a găsit sfârşitul de an? Năbădăile profei de chimie şi-or fi rătăcit elanul? Ori măcar câteva din elemente? Căutătura profului de mate şi-o fi pierdut, neîndurătoarea, din asprime? 
Îmi amintesc cum domnul Dan, proful de mate, îşi scruta victimele survolate de la înălţimea catalogului. Intram într-a noua la "Lazăr", iar marţea şi joia erau zile grele. Apăsătoare ca surghiunul în care m-au izgonit logaritmii şi toate piedicile lor. Eram prizonierul neşansei după camaraderia cu bemolii şi prietenoşagul lor din Şcoala de Muzică. Şi încă al vacanţei la bunici. În casa bunicilor unde mirosea a bucurie şi a îngăduinţă. Azi, vacanţa încă miroase a livadă de la ţară. Ori poate are arome învanilate de îmbucurarea Kefaloniei. Creştetul Cretei abia se mai zăreşte prin învolburarea de gânduri care ronţăie amintiri şi mestecă, semeţe, nostalgii. Curând se face şapte şi drumul spre şcoală redevine, zgomotos, rutină. Ghiozdanul e greu ca o tolbă doldora de amintiri. Am scăpat iar de uniformă, dar pentru cojocul traficului de dimineaţă încă n-are nimeni leac.
Curtea şcolii ciripeşte voioasă ca un stol de rândunici gata de plecare. Discursuri fade amestecă poveşti de august, chicoteli şi zâmbete, îmbrăţişări, temeri şi instagramări. Nu lăsaţi povara să vă cotropească aşteptările. Nu vă temeţi de şcoală şi nici de România ei needucată. De educat o puteţi face voi. Voi toţi. Lăsând Şcoala să vă împletească bucurii. Îngăduiţi-i să vă cunoască şi daţi-i şansa s-o cunoaşteţi. E calea către Voi şi altă cale nu-i.