Remember: Colonelul Ioan V. Părean, românul cu suflet mare

Secera morţii a lovit astăzi, din nou, fără milă, din senin.

Un prieten cu suflet mare şi bun a plecat azi spre munţii şi bibliotecile celeilalte lumi.

Domnul colonel (r). IOAN PĂREAN a trecut în lumea celor Drepţi, puţine zile după ce împlinise 66 de ani, in Sibiul său, atât de drag.

Era un om al muntelui, al cărţilor şi al prieteniei, al istoriei şi al călătoriilor, al lucrului făcut ca sa ramana peste veac.

A fost editorul entuziast şi lipsit de orice interes material al celor două volume ale mele din "Istoria Păltinişului" apărute în 2020, făcându-mi onoarea şi bucuria de a scrie prefaţa la volumul al ll-lea, ieşit de sub tipar in urma cu o lună.

Acum o vreme, glumind la o bere, în centrul Sibiului, îmi spunea că noi doi şi un prieten apropiat al nostru, d-l Mircea Ţaţa, acum în vârstă de 99 de ani, "suntem din neamul lui Badea Cârţan".

"Cărăm toată ziua cărţi şi reviste cu spinarea, le mai şi scriem, ne risipim timpul şi resursele materiale pentru ele, le ducem şi le tot ducem acolo unde credem că mai sunt dintre cei care vor să ştie şi noi credem ca trebuie sa ştie ce a fost cândva pe aici, pe la noi, cum au fost oamenii de altădată"…

Era un mare povestitor, erudit, dar hâtru, o enciclopedie a locurilor şi a oamenilor de la poalele Munţilor Cibinului.

Spunea, glumind, că noi suntem prieteni, fiindcă suntem la fel, suntem dintre cei care incearca sa treaca amintirea unor oameni şi fapte din lumea de odinioară, peste Munţii Istoriei, aşa cum Badea Cârţan trecea cărţile în desagă, peste Munţii Carpaţi.

Azi dimineaţă, domnul colonel IOAN PĂREAN, preşedinte al filialei judeţene Sibiu a Asociaţiei naţionale a ofiţerilor în rezervă şi în retragere, a trecut în grabă pe la domnul Mircea Ţaţa, cu un braţ de reviste editate de dânsul, cu cărţi si cu o vorbă bună după Sărbători.

A plecat apoi, chemat de soartă, către Biblioteca ASTRA şi la Biblioteca Brukenthal, să dăruiască din partea noastră, a editorului şi a autorului, la început de an, un fapt la care a ţinut foarte mult, cele doua volume din "Istoria Păltinişului", să fie oricând la îndemâna cititorilor acestor mari biblioteci şi mari instituţii de cultura. De la Brukenthal m-a sunat să-mi ceară datele mele personale, pentru a se putea face un act de donaţie pentru cărţi. L-am rugat să facă donaţia în numele său, convorbirea telefonică s-a întrerupt, apoi nu m-a mai sunat. Aşteptam să vorbim spre seară despre ISBN-ul pentru al treilea volum şi despre următoare articole pentru "Rezervistul Sibian", revista pe care o edita cu mare pasiune.

Peste mai puţin de o oră, un distins cercetător de la Biblioteca Brukenthal, care an după an m-a ajutat foarte mult în documentare, mi-a lăsat mesaj să-l sun urgent. 

"Domnul care venise să aducă cele două cărţi" căzuse secerat de un infarct, urcându-şi sufletul spre cer de acolo de unde i-au fost inima şi sufletul întreaga viaţă -într-o mare bibliotecă, într-un mare lăcaş al culturii şi al istoriei….

Cu lacrimi în ochi, domnule colonel, vă salut, pentru ultima oară, în numele meu şi al domnului Mircea Ţaţa, după ce v-am plâns amândoi la telefon, a multa oară în ziua asta nenorocită.

Niciodată nu vom uita sufletul Dv mare şi bun, dragostea Dv pentru cărţi, cultul pentru străbuni, dragostea Dv fără de margini pentru Mărginimea Sibiului, veneraţia Dv pentru Istoria Orlatului şi patriotismul Dv de încercat şi aprig la drum ofiţer de vânători de munte.

Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să vă aştearnă cale de lumină, să vă odihnească sufletul de-a dreapta Sa şi să-i îmbărbăteze pe dragii dumneavoastră rămaşi singuri, atât de amarnic încercaţi acum, în aceste vremuri grele.

Dipl. ec. jr. Mircea D. Ţaţa şi dr. Mircea N. Dragoteanu