Raoul Cristea, noul jucător al Şelimbărului, a făcut junioratul în Spania. Ce spune despre diferenţele dintre fotbalul iberic şi cel din România

Raoul Cristea a plecat cu familia în Spania pe când avea 8 ani şi a fost înscris de tatăl său imedit la o echipă din Madrid. A revenit în ţară în ultimul an de juniorat, la Dinamo, dar n-a rămas multă vreme la gruparea în Ştefan cel Mare.

Noul jucător al ”călăreţilor roşii” vorbeşte despre acomodarea la noua sa echipă, despre reîntoarcerea în România şi echipele pe la care a trecut, dar şi despre diferenţele dintre fotbalul din Spania şi cel de aici, de la noi din ţară, la nivelul junioratului.

Atacantul spune cănu a avut probleme de adaptare la Şelimbăr şi de-abia şteaptă să înceapă sezonul: „”Sunt foarte bine, doar puțin obosit după perioada asta de puțină încărcare și aștept cu înrăbdare să începem campionatul. Acomodarea la echipă este foarte OK, să zic așa. Este un grup foarte unit, care m-a integrat destul de rapid și așteptăm să începem campionatul, să dăm drumul la treabă”.

Ultimii ani de juniorat în Spania, la Leganes

Raoul Cristea susţine că s-a îndrăgostit de minge din primii ani din viaţă, iar când a ajuns în Spania, cu familia, tatăl său l-a înscris la un club din Madrid, pentru ca, ulterior, înainte de a reveni în România, să joace pentru Leganes.

”Am început fotbal destul de mic. Pe la 5-6 mă jucam în curtea școlii și mereu am fost pasionat de asta. Când eram mic, mereu eram cu mingea după mine.

Și am continuat să practic sportul ăsta, să zic așa. După ce am împlinit 8 ani, am plecat în Spania și acolo, imediat cum am ajuns, m-a înscris tatăl meu la fotbal, şi el fiind fost jucător de fotbal. Bine, nu la un nivel foarte mare, dar mi-a inspirat pasiunea asta de mic.

Am zis că merg tot pe drumul ăsta. La 8 ani m-am scris la o școală de fotbal de acolo, de unde stăteam noi, în Madrid, San Fernando, unde am petrecut vreo şase ani. Și după, ultimii patru ani de juniorat, i-am făcut la Leganes”, mai spune fotbalistul.

Diferenţe între Spania şi România la nivelul juniorilor

Raoul Cristea susţine că nu ştie prea multe despre cum decurg lucrurile la juniori, în România – ”sincer să fiu, nu știu cum e junioratul aici, în România, pentru că nu am făcut niciun an. Am venit așa, pe sfârșit, puțin la Dinamo, dar foarte puțin” – dar susţine că este diferenţă de mentalitate între cele două ţări: ”Un fotbal foarte frumos acolo, unde în mare parte îți oferă toate condițiile, mai ales dacă ești la o echipă bună. Un fotbal total diferit, în primul rând, la mentalitate. Nu e atâta agitație în jurul fotbalului. Este văzut ca un sport pentru plăcere, mai mult ca pentru orice aici, în România. Este puțin diferit. Acolo, mi se pare, ai de învățat mult mai multe ca junior, prin niște principii de bază foarte bune, care te pot ajuta pe viitor. Eu zic că aici, în România, se pune mult mai multă presiune pe copii. Acolo, în Spania, e mai multă plăcere. Toată lumea joacă fotbal, toată lumea se bucură de fotbal, nu e atâta presiune din partea nimănui, nici din partea antrenorilor”.

Noul jucător al Şelimbărului mai spune că adoră să joace numai în ofensivă: ”De mic copii am jucat mai mult în atac, în bandă sau atacant central și mereu mi-a plăcut să creez faze, să fiu un jucător ofensiv. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu fundaş sau altceva”.

Dinamo, Ocna Dej, Metaloglobus, Chiajna, Arad, Dumbrăviţa şi acum Şelimbăr

Raoul Cristea aminteşte traseulpe care l-a avut, la revenirea în ţară, până să ajungă la CSC Şelimbăr, de la CSC Dumbrăviţa.

”M-am întors cu un an înainte să termin junioratul, la Dinamo. Am avut anumite promisiuni, dar nu au fost la așteptările mele. După Dinamo, am fost la Minerul Ocna Dej, echipă care acum nu mai este. A fost primul meu an la seniori, oficial. M-am simțit foarte bine, am prins play-off-ul, am jucat toate meciurile. A fost un an bun pentru mine, având în vedere că m-am format cât de cât jucând la seniori, pentru că este foarte important.

După, am fost la Metaloglobus. După anul de Liga, 3 am ajuns la Liga 2, cu domnul Eugen Trică antrenor. După, am plecat la Chiajna, unde tot Eugen Trică era antrenor. Am terminat acolo, am avut o accidentare puțin mai gravă la gleznă, care m-a ținut departe de teren vreo două-trei luni. Şi după, imediat, în acea vară, am plecat la SCM Zalău, unde, tot așa, am avut un an destul de bun. Am prins play-off-ul, am câștigat campionatul, să zic așa, dar acolo, la Liga 3, în sistemul care era înainte, nu prea conta că ai câștigat campionatul, trebuia să joci niște baraje și am fost eliminaţi la primul baraj.

După, am fost la UTA. Am jucat ceva meciuri, nu am reuşit să mă impun sută la sută încât să fiu titular de drept și am făcut pasul înapoi, la Liga 2, la Dumbrăviţa”.

Dintre Messi şi Cristiano Ronaldo, îl preferă pe al doilea. ”Nu știu, îmi place mie mai mult, mi se pare așa, un jucător complet din toate punctele de vedere și cifrele lui spun totul”, susţine Raoul Cristea. A fost impresionat de atmosfera de pe stadioanele ”Francisc Neuman” de la Arad şi ”Ion Oblemenco” din Craiova. Îi plac pastele, iar filmul preferat e ”Fast and Furious”. Ţine cu Real Madrid, iar visul său este să revină la o echipă din Superligă şi să aibă o carieră cât mai frumoasă în fotbal.