Delegație a Fabricii de Postav „Dumbrava” la defilarea din Piața Regele Ferdinand
📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰
Primul 1 Mai Muncitoresc la Sibiu a avut loc 1945, în vremurile când Consiliul de Ministri, ceea ce ar însemna astăzi Guvernul României, era condus de dr. Petru Groza, iar Regele Mihai I era monarhul tării.
Tribuna prezintă astăzi, în detaliu, în colaborare cu muzeograful Andreea Corca, de la Muzeului Naţional Brukenthal, felul în care au sărbătorit sibienii Ziua Internațională a Muncii. Andreea Corca urmează o specializare în istorie contemporană și cu ajutorul său Tribuna aduce în atenție atmosfera acelei zilei, principalele momente, dar şi climatul socio-politic al Sibiului anului 1945.
Ideologizarea muncii
La 20 iulie 1889, în urma Congresului Internaționalei a II-a Socialiste de la Paris, a fost propusă data de 1 mai ca zi de afirmare a drepturilor muncitorimii. Începând de atunci, ideea de a marca această dată s-a propagat în întreaga lume ca simbol al solidarității față de revendicările sociale, economice și culturale ale muncitorimii.
Încă din perioada de început a extinderii influenței sovietice în România, munca – și în special, munca în colectiv – a fost prezentată ca principal reper al identității sociale și ca verigă centrală a procesului de articulare a conexiunilor dintre indivizi. Tot aceasta constituia cea mai reprezentativă și mai valoroasă calitate a omului nou de tip sovietic (homo sovieticus), mai târziu, regimul comunist folosindu-se din plin de potențialul său propagandistic.
Data de 1 Mai a fost promovată de Guvernul Petru Groza ca o sărbătoare a dreptății, la care cei îndelung persecutați sub regimul antonescian aveau pentru prima oară ocazia de a participa și de a se manifesta în favoarea Partidul Comunist. Numai cei care munceau aveau însă privilegiul să se bucure de sărbătoarea de 1 Mai, potrivit afirmațiilor făcute de sindicaliștii sibieni în presa locală: „Căci numai cel ce muncește are drept să se bucure de roadele muncii lui. Să-și poată desfăta sufletul, privind faptele ce-au adus bine tuturor”.

Defilare a reprezentanților sindicali din județul Sibiu
Pregătirea primului 1 Mai „Liber”
În contextul pregătirilor începute încă de la jumătatea lunii aprilie pentru organizarea zilei muncii, Postul de Radio Moscova a transmis României următorul mesaj: „1 Mai 1945 constituie în România democratică într’adevăr simbolul luminos al primăverii și reînnoirii […] Muncitorimea românească poate serba cu conștiința satisfăcută că prin munca sa intră tot mai temeinic în familia popoarelor democratice ale lumii”.
Conducerea tuturor instituțiilor sibiene și proprietarii caselor din întregul municipiu au priomit îndemnul de a arbora, de 1 Mai, tricolorul românesc și steagurile țărilor membre ale Națiunii Unite: URSS, Marea Britanie și SUA. De asemene, magazinele au fost obligate să-și curețe fațadele și să-și decoreze vitrinele cu steagurile României și Națiunilor Unite, dar și cu portretele Regelui Mihai și ale conducătorilor URSS, Marii Britanii și SUA, iar proprietarii imobilelor din zona centrului istoric au fost sfătuiți să-și înfrumusețeze ferestrele și balcoanele cu flori și covoare naționale – toate aceste măsuri fiind documentate fotografic.
În pregătirea zilei de 1 Mai, muncitorii din fabricile, uzinele și atelierele sibiene au fost îndemnați să depășească norma de producție, ca expresie a bucuriei și a „deplinei libertăți” care urmase după trei ani îndelungați de război. De asemenea, Ministerul Educației Naționale a hotărât ca toți elevii să fie liberi de 1 Mai pentru a putea participa la festivitățile dedicate celebrării muncii.
Cu toate că guvernul de orientare comunistă condus de Petru Groza se afla la conducerea României de mai puțin de două luni, în preajma zilei de 1 Mai a debutat o largă campanie de presă prin care s-a insistat asupra rolului deosebit de important pe care Partidul Comunist din România (n. red – devenit apoi Partidul Muncitoresc, iar apoi , din nou, Partidul Comunist) îl jucase în realizarea actului de la 23 august și în organizarea sărbătoririi nu doar a muncii, ci și a desprinderii poporului român din alianța cu Germania nazistă. Ziarul „România Viitoare” a publicat în contextul acelor zile un articol extrem de sugestiv în privința ideologizării întregului eveniment: „Ziua de 1 Mai este un uriaș prilej pentru muncitorime de a-și manifesta marea ei forță creatoare, unitatea de nezdruncinat și voința dârză de a nimici atât fascismul extern prin sdrobirea definitivă a hitlerismului, cât și rămășițele fasciste și reacționare interne”.
O sărbătoare în slujba vremurilor: începutul unor noi expresii ale propagandei la Sibiu
În ziua de 1 Mai, în fața Bisericii Romano-Catolice din Piața Regele Ferdinand (actuala Piața Mare) a fost amplasată o tribună, pavoazată cu lozinca „Trăiască Frontul Unic Muncitoresc!” și cu portretele lui Karl Marx, Friedrich Engels, V.I.Lenin și I.V.Stalin – prezentați publicului ca „dascăli ai clasei muncitoare”. Prin fața acestor portrete, zeci de delegații muncitorești din județul Sibiu au fost obligate să defileze în prezența oficialităților locale și a cetățenilor orașului.
Defilarea a început la ora 09:00 și s-a încheiat după trei ore. Înainte de începerea acesteia, în Catedrala Mitropolitană se realizase o sfeștanie de către Î.P.S. Nicolae Bălan. Manifestanții din întreprinderile județului au prezentat spectatorilor din Piața Regele Ferdinand „care alegorice” ale muncii și produse fabricate la Sibiu.
La festivitate au luat cuvântul Aurel Mălnășanu (șeful Comisiei Locale Sindicale), prefectul Ștefan Cleja, Dionisie Dumitru (Frontul Plugarilor), preotul Ion Munteanu, Gheorghe Crăciun (chestorul Poliției), Dumitru Diaconescu (secretar al Comitetului Județean al Partidului Comunist) și alte persoane. La festivitate au fost prezente delegații din partea Comisiei Locale Sindicale, Partidului Comunist, Partidului Social-Democrat, Comandamentului Sovietic, Comandamentului Corpului IV Teritorial, Mitropoliei Ortodoxe, Universității Cluj, Prefecturii, Primăriei, Presei, dar și liderii altor instituții publice. Reprezentanții maghiarilor, evreilor și romilor sibieni și-au făcut apariția în Piața Regele Ferdinand, însă la eveniment au lipsit liderii comunității germane – asupra căreia oficialii comuniști atribuiseră vina colectivă a partizanatului nazist.

Fotografie la tribună, cu membri colectivului de reorganizare a mișcării sindicale
În cadrul sărbătoresc al zilei muncii, inclusiv poliției sibiene i-a fost atribuit un rol important: acela de a-i prinde pe toți cei care – în opinia noilor autorități aflate la guvernarea țării – se făcuseră vinovați de dezastrul național: „Toți beneficiarii unui trecut rușinos nu vor mai face umbră sărbătoririi muncii”, anunța ziarul „România Viitoare”.
Sărbătoarea de 1 Mai s-a încheiat în Pădurea Dumbrava, unde manifestanții au luat parte la o petrecere câmpenească, ce s-a încheiat odată cu lăsarea serii.
Aproximativ 50.000 de persoane se presupune că ar fi participat la primul 1 Mai Muncitoresc sărbătorit la Sibiu. În presa locală, ziua de 1 Mai 1945 a fost promovată ca cea mai grandioasă manifestație organizată vreodată la Sibiu, ca „cea mai strălucită dovadă de hărnicie, solidaritate și înfrățire a tuturor muncitorilor”, dar și ca o piatră de hotar între lumea veche și lumea nouă, născută din victoriile Națiunilor Unite asupra nazismului.
Tot de 1 Mai, studenții și profesorii Universității „Regele Ferdinand” au părăsit în mod oficial Sibiul pentru a se întoarce la Cluj, unde a fost înființată Universitatea de Stat cu limbă de predare maghiară.

Poezie publicată de Ioanichie Olteanu în ziarul „România Viitoare” (1 mai 1945, Sibiu)
Ce putem reține?
„În analizarea zilei de 1 Mai 1945 trebuie să avem în vedere contextul în care festivitățile din Sibiu au fost organizate. În primul rând, războiul se afla încă în desfășurare, mii de soldați români fiind prezenți pe fronturile din Cehoslovacia, alături de noii aliați ai României, iar URSS căpătase un control din ce în ce mai accentuat asupra politicii interne prin impunerea Guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945˝- explică Andreea Corca. În al doilea rând, spune ea, sărbătoarea muncitorimii a fost celebrată la puțin timp de la înfăptuirea reformei agrare, la 23 martie, prin intermediul căreia au fost expropriate terenurile celor considerați „dușmani ai poporului”. La Sibiu, reforma a fost îndreptată, în special, împotriva numeroaselor comunități germane din mediul rural, acuzate de sovietici pentru opțiunile filonaziste pe care o parte a sașilor le exprimaseră încă de dinaintea începerii războiului.
˝Astfel, putem intui faptul că pentru majoritatea manifestanților prezenți la data de 1 Mai în centrul Sibiului, festivitatea a fost asociată iminentei încheieri a războiului și entuziasmului împroprietăririlor ce au urmat reformei agrare, și nicidecum simpatiei față de ideologia propagată de URSS – care, cel puțin la momentul respectiv, constituia o abstracțiune incapabilă să atragă interesul sibienilor. Prima sărbătorire a zilei de 1 Mai avea să reprezinte numai începutul unui lung (și obositor) șir de manifestații publice cu substrat propagandistic la care locuitorii județului Sibiu au fost antrenați în anii regimului comunist”, susţine muzeograful Andreea Corca, de la Muzeul Naţional Brukenthal.
Foto: Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu
Cosmin Pal
Ștefania VESA
Cosmin Pal
Vlad IGNAT
Cosmin Pal
Cosmin Pal
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Cosmin Pal