Prima expoziţie din 2024 de la Brukenthal: "Jocuri de putere" de Adrian Stoleru

Prima expoziție temporară din acest an de la Muzeul Brukenthal se va deschide vineri: "Jocuri de putere" de Adrian Stoleru. 
Expoziţia este organizată de Muzeul Național Brukenthal în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte "George Enescu" din Iași, Primăria Municipiului Iași, Muzeul Municipal "Regina Maria" din Iași şi va fi vernisată marți, 9 ianuarie, la ora 12, la Palatul Brukenthal din Piaţa Mare. Prof. univ. dr. Adrian Stoleriu este decanul Facultății de Arte și Design din cadrul Universității Naționale de Arte "George Enescu" din Iași. Evenimentul este prilejuit de Ziua Culturii Naționale

"Navigăm în „acvariul rechinilor”, încercând doar să supraviețuim, ne simțim ca un „rechin" sau suntem de fapt plasați într-un liniștit „iaz cu peștișori aurii"? În ceea ce privește interacțiunile sociale și mediile de cercetare acestea pot varia foarte mult!
Unele procese care implică jocuri de putere sunt percepute ca fiind neproductive, frustrante sau chiar enervante. Cu toate acestea, experiența ne spune, de asemenea, că situațiile dificile pot fi stăpânite prin analiza dinamicii situațiilor-cheie și a intereselor actorilor implicați, printr-o comunicare abilă și, în general, printr-o abordare conștientă de putere.

Abordarea teoretică a micropoliticii și consolidarea conceptuală a acesteia oferă un cadru pentru a înțelege în mod sistematic manifestările utilizării cotidiene a puterii în organizații. Cu toate acestea, micropolitica nu se referă doar la persoanele aflate în poziții de conducere sau la abuzul de putere. De fapt, interesele proprii sunt urmărite la toate nivelurile organizaționale și pot fi motivate din punct de vedere etic. Strategiile individuale sau colective sunt utilizate pentru a exercita o influență informală sau pentru a evita controlul din partea altora. De interes central este chestiunea resurselor de putere, de asemenea, din perspectiva diversității.

Dintotdeauna oamenii au căutat puterea, fiindcă de cele mai multe ori puterea a însemnat și bunăstare și bani. Iar lupta pentru putere nu este întotdeauna una ușoară. De puține ori, lupta pentru putere se încheie pașnic, printr-un tratat sau armistițiu. De cele mai multe ori formula jocurilor sau luptelor de putere dintre indivizi sau clase sociale, pentru atingerea statutului suprem, a generat numeroase conflicte și confruntări armate, provocate de numeroasele interese geo-strategice, economice și politice, respectiv a anumitor aspecte de ordin ontologic sau spiritual.

Acesta este și proiectul propus de artistul Adrian Stoleriu, cadru didactic și decan al Facultății de Arte și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Prin intermediul lucrărilor sale din acest ciclu, artistul ridică o problemă actuală care are la bază nu doar o reacție personală a autorului, ci o reacție colectivă față de unele dintre cele mai stringente problematici ale lumii contemporane. Războiul din Ucraina este la graniță, jocurile de putere pentru alegerile numeroase din acest an sunt în toi, pe toate palierele, luarea puterii și a conducerii unor instituții se regăsește în toate societățile și elitele. Napoleon afirma că „Orice putere corupe, iar puterea absolută corupe absolut” și continuă spunând că „puterea este o amantă. Am lucrat din greu să o cuceresc pentru a-i permite altcuiva să mi-o ia”.

Cadrul teoretic desemnează conceptul puterii ca un termen cu multiple sensuri și interpretări (politice, militare, economice, culturale, informatice etc), care deschid calea înțelegerii comportamentului diferiților actori ai politicii mondiale. Înțelegerea relațiilor existente între aceștia conduce inevitabil spre concluzia că deținerea și manifestarea puterii se transformă treptat, pornind de la formele sale firești, într-un soi de drog, într-o sete continuă sau nevoie acută de putere, ce nu ține cont de costuri sau riscuri, și cu atât mai puțin de drepturile sau necesitățile celuilalt. 

Ideea centrală a proiectului expozițional pornește de la o sugestivă metaforă în care animalul se substituie omului și intereselor sale ierarhice. Se creează astfel o imagine complexă a unei lumi distopice, inspirate în parte și din celebra nuvelă a lui George Orwell, „Ferma animalelor”, punând de data aceasta accentul pe problematicile lumii contemporane, dominate în mare măsură de stări și fenomene acute, precum incertitudinea, frica, manipularea, poluarea, încălzirea globală, lupta continuă pentru resurse, globalizarea ș.a, care tind să influențeze în mod drastic percepția omului asupra mediului în care trăiește. Animalele reprezentate în lucrările de pictură și desen ale acestui proiect expozițional, unele inspirate direct, dar subtil, din creațiile unor mari artiști ai trecutului, și apoi reintegrate în contexte contemporane contrariante, devin astfel o emblemă a umanității degradate, capabile să recurgă la cele mai drastice forme de control și manipulare, ajungând până la anihilarea totală. 

Pornind de la aceste premise, expoziția de față propune multiple chei de interpretare, trecute prin filtrul rațional și sensibil al artistului aflat în postura unui observator obiectiv și subiectiv deopotrivă, aflat în căutarea unor posibile răspunsuri și soluții referitoare la starea lumii în care trăiește, cu toate problemele și riscurile cu care aceasta se confruntă, inclusiv cu cel al autodistrugerii. 

În acest complex joc al puterii, omul – marele absent în mod concret sau vizual, dar prezent în mod implicit sau subînțeles în fiecare dintre situațiile descrise de lucrări -, oscilează între postura de salvator al omenirii și cea de exterminator al acesteia, expunând totodată inechitatea raporturilor de putere manifestate între indivizi, între clasele sociale, între cei puternici și cei slabi. Toate aceste indicii conduc în cele din urmă spre ipoteza asumată de autor, că absența vizuală a omului și înlocuirea lui cu animalul pot fi interpretate și ca un act de pedepsire morală la care artistul recurge dar și la o comparație extraordinară. De multe ori exclamăm că omul se manifestă „ca o maimuță” iar când un asemenea om ajunge să aibă o putere, joaca acestuia este distructivă. Însă, avem și un alt reper, o salvare, pe care artistul nu ezită să o vadă – hermina. Cunoaștem faptul că hermina este un mamifer carnivor de talie mică, măcelărit şi ignorat de oameni cu excepţia lui Leonardo Da Vinci care a imortalizat-o într-un portret (realizat la sfârşitul secolului al XV-lea) al Ceciliei Gallerani, iubita lui Ludovic Sforza, duce de Milano. Dacă blana ei se murdăreşte, hermina face tot ce poate ea pentru a se curăţa. Dacă nu reuşeşte, îşi bagă gheruţele în gât şi se omoară. Hermina este considerată și un simbol al purității. Se spune că hermina este atât de curată încât vânătorii murdăresc cu funingine în jurul acesteia știind că hermina preferă să se dea prinsă decât să-și murdărească blana.
Există și expresia latină „Homo homini lupus est” – „Omul este lup pentru om” a cărei origini o regăsim în textul Asinaria de Plaut (195 î.Hr.). Fraza integrală care a inspirat aforismul este „Lupus est homo homini, non homo, quom qualis sit non novit”. Uneori este tradusă și sub forma „omul este lup omului”, făcând trimitere la ideea că omul este inamicul omului, și face referire la ororile de care este capabilă natura umană și pentru a defini lupta continuă a omului pentru supravieţuire şi modul în care fiecare dintre noi tindem să ne folosim de orice mijloace pentru a ne vedea scopul atins. În contrast cu această expresie există „Homo sacra res homini” – „Omul este un lucru sacru pentru om” aforism originar din volumul „Scrisori către Lucilius” de Seneca. Filosoful englez Thomas Hobbes a explicat ambele aforisme în lucrarea „Despre cetățean”: „Imparțial fiind, ambele vorbe sunt adevărate: că omul este un fel de zeu pentru om; iar omul este lup pentru om. Prima este adevărată dacă comparăm cetățenii între ei, iar cea de-a doua, când comparăm orașele”

Expresia din 1668 a lui Thomas Hobbes, atribuită lui Sir Francis Bacon „scientia potentia este” – „cunoașterea este putere” este astăzi la fel de actuală. Trebuie însă făcută o distincție între puterea de a cunoaște și puterea de a acționa și de a lucra. Însă dacă cunoașterea și înțelepciunea umană s-ar întâlni cu puterea umană de acțiune atunci societatea ar arăta diferit.

Expoziția este o lecție deschisă care ne învață diferite caractere dar ne prescrie și antidotul. Ne arată și ne învață cum ar trebui să fim în acest joc al puterii. 
De asemenea expoziția este și o oglindă pentru fiecare de a se vedea de care parte a jocului este: pradă sau învingător, jucător sau spectator, cum se respectă regulamentul jocului și care au fost etapele de a ajunge la victorie", spune curatorul expoziţiei, Alexandru Constantin Chituţă.