Povestea unei Cetăți- mit, mica Troie din malul Dunării

Un volum care, la bază, a fost realizat drept lucrare de gradul I în preoție, mi-a fost bucurie lecturii. Părintele Felix Lucian Neculai a scris Mitropolia de Vicina (1261-1359) (Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2019, 116 pg.). Pentru cine-i cunoaște pasiunea istorică și scriitura nu -i de mirare că și-a ales o astfel de temă pentru a parcurge o nouă etapă în pregătirea profesională. Cunoșteam lucrarea Biserica Sf. Gheorghe-Tulcea la 150 de ani (2007)  și frumoasa monografie istorică Domnitorii și ierarhii Țării Românești. Ctitoriile  și mormintele lor (2009). Știma că lucrase la ele coautor așa cum lucrase la Ghidul turistic al județului Tulcea (2011) și Ghidul mănăstirilor din România (2013). Am reținut cu bucurie și apariția volumelor sale de autor: Cuvinte bune la mese teologice (2011) și Creștini printre lumini și umbre (2015)- ultima fiindu-mi o lectură de mare bucurie. Și de data aceasta lucrarea este asemeni celor din seria istorică: amănunte, documentare excelentă, o iconografie potrivită subiectului. Deschisă prin două texte ale vlădicilor ce-l înconjură cu prietenia- IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos,  Mitropolia Vicinei străvechea „vecină” a Proilaviei și începutul organizării canonice a Mitropoliei Țării Românești (pp. 7-10) și PS Visarion, Episcopul Tulcii, Cuvânt de binecuvântare (pp. 11-12), cartea se construiește pornind de la analiza surselor și cercetărilor efectuate în căutarea Vicinei (pp. 15- 48), o prezentare a importanței economice a orașului pentru spațiul dobrogean (pp. 49- 62), originea numelui (pp. 63-65), Mitropolia Vicinei (pp. 66-82) și situația politică a Dobrogei și decăderea Vicinei (pp. 83- 85). Concluziile (pp. 86-88) și Bibliografia (pp. 89-94)  întregesc un parcurs intelectual și cultural plin de bucuria cercetării autentice. Două texte așează și subiectul și lucrarea într-un unghi necesar înțelegerii nevoii continuării cercetării: Mitropolia de Vicina (Prof. Nicolae Rădulescu, pp. 95-102) și Referatul Părintelui Daniel Benga, coordonatorul lucrării (pp. 103-105). Anexele lucrării– cuprinzând tomuri sinodale, hotărâri sinodale și o scrisoare patriarhală (pp. 106- 113) și o serie de hărți (pp. 114- 116) – aduc un plus valoare lucrării prin aceea că integrează și prin ele subiectul în ethosul general al cercetării. O minunată aducere aminte a unui parcurs istoric care merită aprofundat.