Ziua Națională a Arhivelor: Ce pot cerceta sibienii în documente | Interviu

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Aniversată în fiecare an pe 31 octombrie, Ziua Națională a Arhivelor este nu doar un motiv de sărbătoare pentru specialiștii în domeniu ci și o bună ocazie pentru public de a afla detalii despre o instituție care, la Sibiu, are rădăcini de sute de ani. Tribuna, un partener de tradiție al Arhivelor, valorifică în folosul cititorilor săi acest moment și prezintă, cu ajutorul șefei Serviciului Județean Sibiu, dr. Mariana S. Țăranu, o incursiune în munca lucrătorilor acestei instituții: un interviu despre patrimoniul documentar păstrat, despre posibilitățile de cercetare de către sibieni a istoriei propriilor familii și despre oamenii care fac posibilă întâlnirea publicului cu mărturiile trecutului.

-De ce ar veni un om obișnuit la Arhivele din Sibiu?

Dr.Mariana S. Țăranu: Pentru că aici poate găsi răspunsuri la întrebări care îl privesc direct. Poate vrea să afle când s-a născut un străbunic, să cerceteze istoria familiei sau să găsească informații despre casa în care locuiește. Alții sunt interesați de istoria satului lor, a unei școli sau a unei instituții. Nu trebuie să fii istoric ca să ai un motiv să vii la Arhive. Trebuie însă să știm ce fel de instituție suntem. Serviciul Județean Sibiu păstrează documente cu valoare istorică, preluate, organizate și puse la dispoziția cercetării în condițiile legii. Nu deținem toate actele create vreodată în județ, de aceea primul pas este să verificăm dacă documentele căutate se află la noi.

-Mulți oameni vor să afle mai multe despre bunicii și străbunicii lor. Ce le pot spune registrele de stare civilă?

-Registrele istorice păstrate la noi cuprind înregistrări ale nașterilor, căsătoriilor și deceselor. Dintr-o asemenea înregistrare poți afla o dată, un loc, numele părinților sau alte informații care te ajută să continui cercetarea. Pentru cineva care știe doar că străbunica provenea dintr-un anumit sat, găsirea numelui ei într-un registru poate fi o descoperire emoționantă. Aceste documente ne vorbesc și despre comunități. Urmărind registrele în timp, putem cerceta legăturile dintre familii și schimbările prin care au trecut localitățile. Pentru cercetător sunt izvoare istorice; pentru urmași, ele pot reda o parte din povestea familiei.

-Cu ce informații ar trebui să înceapă cineva care își caută strămoșii?

-Cu ceea ce știe deja: numele persoanei, localitatea și un an aproximativ. Dacă știe confesiunea religioasă, aceasta poate ajuta în cazul registrelor mai vechi. Îi îndemn pe oameni să îi întrebe întâi pe cei din familie și să cerceteze actele, scrisorile sau fotografiile păstrate acasă. Uneori, un detaliu scris pe spatele unei fotografii poate orienta întreaga căutare. Următorul pas este să verificăm dacă registrele pentru localitatea și perioada respectivă se află în păstrarea noastră. Nu putem promite că vom găsi fiecare persoană căutată, dar îi putem ajuta pe cei interesați să înțeleagă ce documente pot cerceta și de unde ar putea continua.

-Dacă am nevoie de un certificat de naștere sau de căsătorie, mă adresez Arhivelor?

-Depinde de perioada și de natura documentului căutat. Pentru actele recente și pentru eliberarea certificatelor de stare civilă, oamenii se adresează serviciilor de stare civilă competente. La Arhive se cercetează documentele istorice pe care le deținem și se pot solicita informații ori copii din acestea, în condițiile legii.

Această distincție îi poate scuti pe cititori de un drum inutil. Înainte de a veni, ne pot comunica localitatea, perioada și informația pe care o caută, astfel încât să îi putem îndruma.

˝NU DEȚINEM CĂRȚILE DE MUNCĂ˝

-În contextul recalculării pensiilor, oamenii caută cărți de muncă și dovezi privind salariile sau sporurile. Se găsesc acestea la Arhivele din Sibiu?

-Este o întrebare pe care o primim frecvent. Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale păstrează arhivă istorică; nu deținem cărțile de muncă și statele de plată ale întreprinderilor necesare acestor solicitări. Persoanele care au nevoie de dovezi privind perioada lucrată, veniturile sau sporurile trebuie să identifice deținătorul documentelor fostului angajator. Le putem explica unde să înceapă această căutare. Este util să cunoască denumirea exactă a întreprinderii, localitatea în care a funcționat și anii în care au lucrat acolo. Documentele pot fi păstrate, după caz, de un succesor al întreprinderii ori de un alt deținător legal. Simpla funcționare a unei întreprinderi în județ nu înseamnă că actele ei se află la noi.

-Cum află un sibian dacă documentul pe care îl caută se găsește la serviciul dumneavoastră?

-Ne poate transmite o solicitare în care să explice cât mai concret ce caută. Pentru istoria familiei sunt utile numele, localitatea și perioada. Pentru istoria unei clădiri sau instituții ne ajută adresa, denumirea cunoscută și anii care îl interesează. Cu cât întrebarea este mai precisă, cu atât putem verifica mai bine documentele pe care le păstrăm. Cei care doresc să consulte documente în scop de cercetare pot folosi sala de studiu, potrivit regulilor de acces. Recomand verificarea programului înainte de deplasare. Serviciul Județean Sibiu se află pe strada Arhivelor nr. 3, iar adresa de contact este [email protected].

-Ce face patrimoniul arhivistic al Sibiului atât de important?

-Vechimea și diversitatea sa. La Sibiu păstrăm documente medievale, mărturii despre administrația orașului, despre instituții și despre viața comunităților din județ. Există și o tradiție locală a grijii pentru documente. Inventarul arhivei orașului, întocmit în 1546, arată că oamenii au înțeles de timpuriu cât de important este să le păstreze în ordine și să le poată regăsi. Diversitatea patrimoniului ne pune în legătură cu epoci, limbi și forme de organizare diferite. Un document vechi atrage atenția prin data sa, însă și un registru consultat de cineva care încearcă să își

reconstituie familia poate avea o valoare extraordinară. Specificul Arhivelor sibiene stă și în această întâlnire dintre istoria orașului și istoriile oamenilor săi.

MUNCA DIN SPATE

-Publicul vede documentul consultat la sala de studiu sau prezentat într-o expoziție. Ce muncă se află în spatele lui?

-Întâlnirea cititorului cu un document este precedată de o muncă îndelungată, care rămâne adesea nevăzută. Documentele trebuie preluate, ordonate, inventariate și păstrate în condiții corespunzătoare, astfel încât informația să poată fi regăsită și cercetată. Fiecare operațiune cere atenție, fiindcă ordinea documentelor și legăturile dintre ele ne ajută să înțelegem împrejurările în care au fost create. Specificul profesiei noastre vine din apropierea de mărturia originală. Lucrăm cu scrisul oamenilor din alte epoci, cu limbaje administrative, cu denumiri și realități care s-au schimbat. Uneori trebuie să descifrăm o însemnare, să identificăm o localitate sau să urmărim o instituție care a purtat mai multe nume. Avem nevoie de pregătire, răbdare și rigoare, dar și de capacitatea de a recunoaște limitele informației: documentul trebuie lăsat să spună ceea ce poate dovedi. Există și o dimensiune umană aparte. Într-un registru întâlnim nume, însă pentru persoana care îl cercetează unul dintre ele poate fi bunicul despre care nu știa aproape nimic. O scrisoare poate păstra o suferință, o speranță sau o nedreptate. Lucrul zilnic cu asemenea mărturii ne învață să respectăm atât documentul, cât și viața pe care acesta o consemnează.

-Cine sunt oamenii care asigură această continuitate la arhiva sibiană?

-Aș dori să îi amintesc pe colegii alături de care desfășor activitatea curentă a serviciului: Anca Barb, Marius-Eugen Gherghel, Florin-Tiberiu Cergă, Angela-Maria Stănilă și Laura-Georgeta Szombat. Fiecare contribuie, prin pregătirea, experiența și responsabilitățile sale, la păstrarea patrimoniului documentar și la sprijinirea celor care se adresează instituției noastre. Activitatea noastră înseamnă grija pentru patrimoniul păstrat, sprijinirea cercetătorilor, soluționarea solicitărilor și îndrumarea instituțiilor creatoare și deținătoare de documente. Înseamnă și pregătirea expozițiilor sau a altor întâlniri prin care aducem patrimoniul documentar mai aproape de comunitate. Rezultatele se construiesc prin colaborare și printr-o muncă perseverentă, ale cărei efecte se văd în timp. Le mulțumesc colegilor mei pentru contribuția fiecăruia și pentru seriozitatea cu care îndeplinesc această responsabilitate. Un document identificat pentru un cercetător, un inventar care ușurează căutarea sau un răspuns clar dat unui solicitant reprezintă rezultate concrete ale muncii lor. La Sibiu avem în păstrare mărturiile unei istorii îndelungate și ale unor comunități diverse. Faptul că ele pot fi cercetate astăzi se datorează și generațiilor de arhiviști care ne-au precedat. Continuăm această muncă, având la rândul nostru obligația de a transmite documentele mai departe.

-Ce mesaj le transmiteți arhiviștilor cu prilejul sărbătorii profesionale?

-De Ziua Națională a Arhivelor, le adresez tuturor arhiviștilor, colegilor din Arhivele Naționale și celor care îngrijesc documentele în instituții, organizații și comunități, felicitări și urări de sănătate, putere de muncă și împlinire profesională. Avem o profesie în care rezultatul unei zile de lucru poate deveni important pentru cineva peste zeci de ani. Un document salvat, un inventar bine întocmit sau o informație identificată cu răbdare pot face posibilă o cercetare, pot susține dovedirea unui drept ori pot reda unei familii o parte din trecut. Aceasta este frumusețea și responsabilitatea muncii noastre: păstrăm mărturii ale unor vieți pe care nu le-am cunoscut, pentru oameni pe care, poate, nu îi vom întâlni niciodată. La mulți ani tuturor arhiviștilor! Să păstrăm curiozitatea de a cerceta, rigoarea de a verifica și răbdarea de a face documentele accesibile celor care au nevoie de ele.

-Cu ce gând ați dori să rămână cititorii Tribunei?

-Să știe că ne pot întreba ce documente istorice păstrăm și cum pot fi cercetate. Nu trebuie să cunoască limbajul arhivistic; este suficient să ne spună ce vor să afle și ce informații au deja. I-aș îndemna, în același timp, să aibă grijă de documentele propriei familii. Un act, o scrisoare sau o fotografie păstrată astăzi îi poate ajuta, peste ani, pe copii sau pe nepoți să afle de unde vin. Memoria unei comunități se construiește și din aceste mărturii păstrate acasă.