* Am început cu un proverb rusesc (cel din titlu) şi închei cu unul arab:"Dacă nu-ţi ucizi soacra în ziua în care v-aţi certat prima oară, peste trei zile te du­ce nevasta să-i văruieşti casa şi să-i cureţi hornul". Pe la noi, soacrele se înţeleg destul de bine cu ginerii, uneori chiar exagerat de bine, de-i spală pe spate când fac baie! * Nu prea ies seara în oraş fiindcă centrul devine un furnicar de plimbăreţi şi gură-cască, umblând alene şi târând după ei plozi mucoşi ori împingând la cărucioare. În rarele mele "drumeţii" pe Corso-dacă am treabă la Catena, la Floaş, la Loto, la Frieda, la librărie – nu pot să nu bag de seamă cât de corcit sunt îmbrăcaţi oamenii-bărbaţi, femei, tineri, bătrâni-în general cu blugi falşi, adidaşi chinezeşti, cămăşi, bluze, geci, şepci de la second hand. Rar întâlnesc o boare de eleganţă şi, în general, la doamne şi domni de vârsta a treia, care nu au renunţat la vechile deprinderi "de a se aranja" chiar dacă merg doar până la magazin după pâine (îmi închipui că printre blocuri, vecinele ies cu bigudiuri – în păr, în halate înflorate şi papuci de casă din plastic colorat.) Au dispărut croitorii, pantofarii, au rămas cârpacii. Eu, care nu am trup de Adonis, nu-mi găsesc haine potrivite în magazinele cu pret-a-porter, aşa că trebuie modificate, sacoul, la mâneci, pantalonii, la craci şi la burtă etc. Tot nu arată bine. Când am absolvit liceul, am fost la croitorul tatălui meu, Nicolae Bratu, pe Mitropoliei şi mi-a făcut un costum ce îmi venea ca turnat, iar pe strada Avram lancu mi-am comandat pantofi când m-am însurat, piele, piele, talpă, talpă, probă, probă, au rezistat mai mult decât căsătoria! Acum stau hainele pe mine ca pe cuier…* O perlă din umorul ebraic: În cursul unei partide de poker, Şloim a făcut infarct şi-a căzut cu capul pe masă. Iţic îşi întreabă partenerii:"Acum ce facem?" La care Moshe, impasibil: "Scoatem şeptarii." * Şi, tot de la evrei ci­tire: "Americanii sunt un fel de ruşi, doar că au mai multe stele pe drapel." * O dilemă istorică rezolvată scurt: Ptolemeu al XIV-lea sta la îndoială: "A-l găzdui pe Pompei înseamnă să ni-l facem duşman pe Cezar, iar pe Pompei, stăpân. Dacă îi spunem să plece, s-ar putea ca într-o zi Pompei să se răzbune fiindcă l-am alungat, iar Cezar pentru că l-am obligat să-l urmărească. "La care retorul Teodot din Chios a oferit soluţia: "Să-l primim şi să-l omorâm. În felul acesta vom fi pe placul lui Cezar, fără să ne mai temem de Pompei. Un mort nu muşcă". Zis şi făcut. Am moştenit destule din perversităţi­le strămoşilor. * Georges Clemenceau a fost un versat politician francez (1841-1929), ministru şi prim- ministru, membru al Academiei Franceze, strălucit "sforar" sub mai multe regimuri politice. De la el au rămas vor­be memorabile: "Războiul este o problemă mult prea im­portantă pentru a fi lăsat în seama armatei; America este singura naţiune din istorie care a trecut în mod miraculos de la barbarism direct la degenerare, fără in­tervalul normal de civilizaţie; Funcţionarii sunt cei mai buni soţi când se întorc seara acasă, nu sunt nicio­dată obosiţi şi au citit deja ziarul; O ţară săracă este totdeauna un tărâm fertil: dacă plantezi funcţionari, ră­sar taxe şi impozite. "Se pare că se potriveşte şi Româ­niei acest panseu, deşi ţara noastră n-a fost niciodată săracă precum astăzi.