Ce a fost odinioară un colț de natură iubit de copii, părinți și bunici din Valea Aurie a ajuns astăzi o amintire tristă, îngropată sub iarbă și uitare. Lacul cartierului, așa cum îi spun oamenii din zonă, cândva loc de agrement, pescuit și joacă, e acum un teren părăsit, acoperit de buruieni și invadat de insecte.
„Pe noi pe toți ne afectează chestia asta pentru că mai ieșeam la plimbare, ieșeau copiii la pescuit, mai o distracție. Era o ocazie de ieșire din casă, la aer curat, ne distram foarte bine. Iarna copiii se mai dădeau cu patinele pe acolo, că lacul nu era mare și părinții nu-i lăsau să meargă în altă parte, mergeau lângă Grădina Zoologică. Și eu am ieșit să fac derdeluș pentru copii, să se dea cu sania, cu patinele. Era foarte frumos și foarte bine. Acum, țânțari, numai bălării… Lac nu mai este, acum e numai iarbă verde, iarbă verde de acasă!”, își amintește cu regret Marcel Feraru.
Acum mai bine de 15 ani, promisiuni au fost. Un reprezentant al primăriei le spunea locuitorilor de ce lacul fusese secat temporar. Se vorbea despre lucrări la îndiguri și maluri, despre reumplerea lacului. De atunci, liniște. Nimic nu s-a schimbat, lacul a rămas uscat, iar promisiunile uitate.
„Pe lacul ăsta m-am învățat să mă dau pe patine, pe lacul din Valea Aurie, care este lacul cartierului. Lacul ăsta trebuia să rămână pentru pescari, pentru patinatori”, spune Claudiu Părău.
Ioan Stroia își amintește cu nostalgie de vremurile bune: „A fost o frumusețe de lac. Acolo mergea lumea la pescuit, copiii iarna se dădeau cu patinele, lac de agrement. A fost super, super frumos. Toată lumea se ducea pe acolo, prin zonă, că era tare frumos. Acum e în paragină: iarbă, insecte… nu știe nimeni ce este pe acolo. Era tare frumos… era ca o papură plutitoare astăzi o vedeai într-o parte a lacului, mâine în alta. Acolo își făceau rațele cuibul și, vai, ce fain era primăvara când îi vedeai acolo pe lac.”
Astrid Fodor: „Răspunsul a fost negativ, este un teren privat, nu am primit aviz”
Astăzi, cartierul Valea Aurie are în loc de lac un teren care, odată cu trecerea anilor, a început să se împădurească. Locuitorii nu cer minuni. Cer doar puțină atenție, implicare și respect pentru amintirile lor. Poate și pentru viitorul copiilor lor.
„Frumos ar fi să-l amenajeze, să pună o băncuță, să stea omul…”, spune domnul Feraru. Dar deocamdată, singura bancă de pe lacul din Valea Aurie e cea a nostalgiei. Deși oamenii au sperat că zona ar putea fi readusă la viață, răspunsul autorităților a fost clar: „Nu se poate.”
Autoritățile locale au intenționat să amenajeze zona, dar s-au lovit de un refuz. „Părerea noastră a fost că vom putea interveni, dar răspunsul este categoric negativ. Noi nu am vrut să facem construcții cu fundație, doar să amplasăm niște mobilier care nu cred că suferă dacă se va inunda. Răspunsul a fost negativ, este un teren privat, nu am primit aviz”, a declarat primarul Astrid Fodor cu ocazia prezentării proiectului de amenajare a zonei dintre Parcul Sub Arini și strada Ludoș.
Cei care și-au învățat copiii să meargă pe gheață acolo, cei care au pescuit în dimineți liniștite sau au făcut derdeluș printre pomii de pe margine, toți păstrează în suflet imaginea unui colț de rai urban. Un loc simplu, dar plin de sens.
Și poate că, într-o zi, copiii de azi vor putea alerga din nou pe malul unui lac adevărat, nu doar printre poveștile părinților lor.
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Vlad IGNAT
Lac Valea Aurie: Propunem initiativä civilä, campanie publicä, donatii etc ptr. refacerea lacului si biotopului lipsä azi. Terenul viran abandonat de decenii ar putea redeveni zonä de agrement natural, observatie faunä si päsäri, pescuit etc., incl. arie de strand vara (Sibiul fiind un dezastru la acest capitol), si, tot mai rar in clima actualä, patinoar. Ca bonus, lacul va ameliora microclimatul local, stabilizànd temperaturile excesive vara si iarna.