Contraspionajul sibian în 1989: sute de interceptări în localuri și camere de hotel, zeci de percheziții secrete

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Un raport întocmit în decembrie 1989 de Serviciul III al Securității din Sibiu și aflat în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii activității de contraspionaj desfășurată pe malurile Cibinului  în ultimul an al regimului Nicolae Ceaușescu. Documentul consemnează sute de operațiuni de supraveghere și interceptare, monitorizări ale discuțiilor purtate în localuri, percheziții secrete și înregistrări video. O explicație pentru amploarea activității apare chiar în raport: Sibiul era vizitat de un număr foarte mare de cetățeni străini. Securitatea considera că județul prezența un interes deosebit pentru serviciile occidentale de informații. 

Serviciul III al Securității Sibiu era structura care desfășura activitatea de contraspionaj, subordonată Direcției a III-a  a Departamentului Securității Statului. Aceasta ve ala nivel național 213 angajați și se ocupa cu monitorizarea cetățenilor străini în scopul depistării  și urmăririi rețelelor de spionaj extern care activau în România. 

Bătaie de cap:  25.000 de vizitatori la Sibiu 

Securitatea își justifica atenția acordată de ˝agenturi˝ județului  Sibiu prin importanța economică, politică și socială a zonei. Raportul susține că această importanță făcea că Sibiul să se afle „prioritar în atenția serviciilor de informații occidentale” și afirmă că agenți și cadre dinspionajul extern ar fi venit în județ sub diferite acoperiri pentru obținerea de informații. 

Raportul urma să primească un număr de înregistrare într-una dintre zilele lunii decembrie, însă spațiul a rămas gol. Cumva, totuși, în ciuda faptului că o bună parte dintre documentele Securității din Sibiu au ars , acesta s-a păstrat. El vorbește despre contextul mondial și folosește narativul devenit cunoscut prin verbalizarea sa de către Nicolae Ceaușescu: amestecul extern în treburile interne ale României. 

˝ Contextul politic internațional al anulul 1989 (…) puternic marcat de politica imperialistă a marilor puteri  de dominare și asuprire, de încălcare a independenței și suveranității, de amestec în treburile interne ale altor popoare, de implicare în  destabilizarea situației  politice (…) s-a repercutat simțitor și  asupra situației operative de securitate, pe profil de contraspionaj, pe raze nostră de competență˝- scrie Securitatea sibiană în documentul citat.  

Cifrele cuprinse în raport  sunt importante: în 1989 pe raza județului s-au aflat 149 de diplomați, 44 de ziariști și corespondenți de presă, 34 de reprezentanți ai cultelor și aproximativ 25.000 de vizitatori la rude și turiști individuali. Securitatea sublinia nu atât dimensiunea acestui flux, ci mai cu seamă că în rândul tuturor categoriilor de mai sus era un mare număr de spioni. 

E limpede astăzi că Securitatea sibiană încerca să urmărească tot ce însemna corp diplomatic. Așa se face că ajunsese la concluzia că ˝ servicille de spionaj străine, în special cel vest-german, american și englez și-au permanetizat relațiile în rândul autohtonilor˝. Mai mult, Securitatea din Sibiu constată că serviciile secrete occidentale își dădeau unele altora informații și acces la surse. 

Un obiectiv considerat prioritar era zona Mârșa–Avrig, unde existau unități militare speciale și un important obiectiv al producției de apărare. Securitatea avea informații conform cărora unii etnici germani care reveneau acasă puneau întrebări legate de Mârșa, vizitau locurile sau intrau în contact cu angajați de la Mârșa. 

Cumpărăturile de la Shop- prilej de ˝propagandă ostilă˝ 

Securitatea din Sibiu constatase în 1989 că pe lângă serviciile străine ˝tradiționale˝ apăruseră în județ și elemente care serveau interesele unor state mai mici, gen Austria,  Elveția, Olanda sau Belgia și că una dintre metodele  de care se foloseau agenții străini pentru a-și intensifica ˝propaganda ostilă și acțiunile de diversiune ideologică˝ o reprezentau cumpărăturile de la Shop.  

Merită spus pentru cei mai tineri că Shop-ul(Comturist) era un magazin în care se plătea doar cu valută și care era destinat exclusiv străinilor, românii neavând voie să dețină valută. 

Cetățenii străini cumpărau de la Shop și împărțeau cetățenilor români la care aveau interes- aceasta era concluzia Securității. 

Prea multă lume, prea puțini securiști 

Pusă în 1989 în fața unui aflux deosebit de oameni, Securitatea își recunoștea incapacitatea de a-i urmări pe toți și de a extrage informații. Raporta informații ˝de certă valoare˝, dintre care 196 informații fuseseră trimise chiar la București, la sediul  Direcția a III-a, organismul ierarhic superior Serviciului III județean. Însă 196 informații la 25 de mii de vizitatori nu înseamnă mare lucru. La fel cum nu înseamnă nici un singur informator recrutat din întregul număr de străini prezenți în Sibiu în 1989. 

Pe de altă parte, Serviciul III al Securității a reușit în acel an să ˝ia în preocupări˝ 73 de ˝elemente˝ și a clarificat peste 120 de cazuri de suspiciune (evident, de spionaj), pentru 15 dintre acestea deschizând dosare de urmărire informativă. În alte cazuri din cele 73, cei vizați au fost avertizați sau atenționați direct, iar alții au fost îndepărtați din locurile de muncă de unde puteau oferi informații dușmanilor țării.  

Străinii , ascultați în camerele de hotel 

Serviciul de contraspionaj al Securității din Sibiu a raportat la finalul anului 1989 sute de interceptări. Fie că urmărea discuțiile oamenilor în localuri, că intercepta telefoanele sau că folosea telefoanele pentru a intercepta discuțiile care nu făceau obiectul convorbirilor telefonice – Securitatea le făcea pe toate. Și totuți , nu era destul. 

˝ …mai  avem restanțe la introducerea de mijloace speciale la domiciliile unor obiective din baza de lucru, ori în alte locuri care să ne asigure controlul activității suspecților˝- scrie în raportul din 1989 aflat la CNSAS. 

La Sibiu, Servicul de contraspionaj efectuase în 1989  nu mai puțin de 44 percheziții secrete, ascultase 201 de discuții în localuri, interceptase 335 de discuții în hotelurile din Sibiu, pusese microfoane în 10 locuri, avusese  111 interceptări telefonice, dar efectuiase și 2 ICDT , adică folosise telefoanele pentru interceptarea discuțiilor ambientale. Tot în 1989, Contraspionajul sibian folosise tehică video în 18 situații.