O reeditare ca o lecție a memoriei

A fost republicată lucrarea lui Vasile Mangra- ce avea să fie una dintre cele mai controversate figuri ale Transilvaniei românești- Mitropolitul Sava Brancovici (1656- 1680) (Ed. Poetizeea, Oradea, 2023, 180 pg.). Editorii consemnează: „Vasile Mangra, născut Vicențiu Mangra, autorul acestei cărți a trăit între anii 1850-1914, a fost un Mitropolit ortodox al Ardealului, istoric, membru titular al Academiei Române. S-a născut în localitatea Sălbagiu din județul Bihor, a studiind și profesând ulterior atât în Oradea cât și la Arad. Deși deciziile sale politicie au fost controversate, aspru judecate sau greșit interpretate, fiind scos și din dipticele Bisericii Ortodoxe Române (în sensul că nu este pomenit între Mitropoliții Ardealului la Dumnezeiasca Liturghie și în documentele privind succesiunea apostolică a scaunului arhieresc al Mitropoliei, n. NC), cartea de față stă mărturie pentru poziția și crezul său față de națiunea, limba și credința sa, tocmai prin felul în care a apărat memoria Mitropolitului Sava Brancovici, care la rândul său a avut parte de o judecată nedreaptă, încercând astfel a îndrepta o greșeală istorică, printr-un studiu impozant și foarte bine documentat, scoțând din negura minciunii în lumina adevărului lupta unui mitropolit atât pentru biserică, credința ortodoxă, cât și pentru limba român, pe care o numește „limba noastră în carea ne-am născut”, în sinodul din 1675 unde a cerut prima dată ca în locul limbii slave în biserică să se introducă cea românească” (p.1). Scrisă în 1906 – la 250 de ani de când Mitropolitul Sava Brancovici a primit din mâinile mitropolitului Țării Românești , Ștefan, Exarhul Patriarhiei din Constantinopol, în catedrala din Târgoviște, toiagul Arhieriei pentru cârmuirea spirituală a bisericii ortodoxe din Transilvania (Prefață)- ca răspuns la o carte a lui Augustin Bunea (renumit istoric al Bisericii  greco-catolice) printr-o formulă istoriografică reprezentativă: publicare unor documente originale care schimbă în mare parte opțiunea istorică asupra personajului analizat. Scrisă sub forma unei monografii argumentate, continuând cercetările lui Nicolae Iorga, A. Bunea ori N. Dobrescu (Mangra scrisese încă din 1898 un studiu novator), Vasile Mangra folosește istoria în manuscris a lui Samuil Clain- o copie făcută pentru episcopul Gr.cat Samuil Vulcan de către Alesandru Gavra care transcrisese cu ajutorul elevilor preparandiei pedagogice vechiul manuscris al lui Clain. Mangra o dezvoltă cu o serie de documente, unele păstrate până azi datorită efortului autorului nostru. Printre temele abordate amintim o scurtă privire istorică asupra Ierarhiei bisericii române din Transilvania și a luptelor ei cu protestantismul (pp. 2-17), biograful lui Sava Brancovici  e vorba despre Georgiu/ Gheorghe Brancovici)(pp. 18-26), genealogia Mitropolitului Sava Brancovici (pp.27- 36), Brîncoveneștii și Episcopii Ienopolei (pp.37- 46), Sava Brancovici- alegerea, hirotonirea și confirmarea lui de mitropolit(pp. 47- 58), Activitatea Mitropolitului Sava II Brancovici (pp. 59- 78), Așezămintele bisericești și organizația bisericei sub mitropolitul Sava II Brancovici (pp. 79-97) , Judecata și martiriul mitropolitului Sava II Brancovici (pp. 98- 120), Reabilitarea și sfârșitul mitropolitului Sava Brancovici (pp. 121- 131) și Istoricii despre mitropolitul Sava Brancovici (pp. 132-152). Recunoașterea Bisericii ortodoxe din Transilvania vine prin canonizarea sa în 1955 fiind pomenit în data de 24 aprilie. În mod cert dosarul de canonizare a fost constituit, în cea mai mare parte, din această carte astăzi oferită încă unei generații de tineri prin dragul de istorie a unor oameni ce doresc să readucă în prim plan, în Ineu și în țară, demnitatea sfințeniei unui Mitropolit rănit sufletește cu ușurința vremurilor și ridicat în icoană cu greutatea veșniciei.