O aniversare. Cristian Troncotă septuagenar

Istoricul Cristian Troncotă s-a născut în 12 ianuarie 1954 la București. A absolvit cursurile Liceului „Mihail Sadoveanu” și pe cele ale Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității din București, promoția 1980. În anii studenției a fost atras de istoria antică (epoca dacică) susținând teza de licență intitulată Sectorul sud-estic al limes-ului dacic și participând cu referate la o serie de sesiuni științifice studențești. 

Consemnăm debutul său profesional (dascăl de istorie și etică) la Școala generală nr.104 / Liceul „Mircea Vulcănescu”/ din orașul natal, în perioada anilor 1980-1984; următorii cinci ani (1984-1989) este angajat pe un post de cercetător științific la Arhiva Ministerului de Interne. Un nou loc de muncă pentru care era destinat. Arheologia și istoria veche rămân ca o „iubire” firească a tinereții… Urmează un an (1990) intens de muncă în Arhiva Ministerului Apărării Naționale, după care devine ofițer-cercetător științific la Arhiva Serviciului Român de Informații. Competența sa profesională îl recomanda pentru cariera didactică, mai întâi la Institutul Superior de Informații, devenit ulterior Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul (1994-2009).  Acum pregătește și susține teza de doctorat (1997) cu titlul Rolul Serviciului Special de Informații în fundamentarea politicii și artei militare românești în perioada 1937-1945, la Academia de Înalte Studii Militare sub coordonarea generalului de brigadă (r), prof. univ. dr. Nicolae Ciobanu.

În cadrul acestei instituții  îndeplinește o serie de sarcini administrative: șef de catedră la Științele comunicării și secretar științific al Senatului acesteia (1999-2001); șeful Catedrei de informații și șeful Colegiului Superior de Siguranță Națională (2002-2004); decanul Facultății de Informații (2004-2008) și conducător al Școlii doctorale (2008-2009). În calitate de cercetător științific principal II îl aflăm la Institutul pentru Studiul Totalitarismului din București al Academiei Române (2007-2008). În 2009 este avansat la gradul de general de brigadă în rezervă. Destinul îi poartă pașii spre Sibiu, unde, din 2004, începe colaborarea cu Universitatea „Lucian Blaga” iar din anul 2013 devine profesor titular al acesteia, predând discipline de specialitate din cadrul facultății de profil. Astfel, devine sibian prin excelență, iubind orașul și îndrăgind oamenii de aici. Cu firea sa deschisă și prietenoasă intră în inimile colegilor, a studenților și a sibienilor care îl vor „adopta”, considerându-l „unul de-al lor”. 

Cristian Troncotă s-a remarcat ca un bun și apreciat specialist al istoriei serviciilor de informații și securitate ale regimului comunist din România. A coordonat proiecte de cercetare pe teme privind istoria mișcării de rezistență anticomunistă și a mecanismelor represive.

Cărțile istoricului, publicate în spiritul adevărului istoric, în mai multe ediții, au stârnit interesul și curiozitatea miilor de cititori: 

1.Eugen Cristescu- asul serviciilor secrete românești – memorii, mărturii, documente (1994) cu o a doua ediție intitulată Omul de taină al mareșalului (2005) și o a treia  sub numele Destinul unui mare român (extinsă la două volume, tipărite în 2020).

Lucrarea s-a bucurat de recenzări pozitive, semnate de academicianul Dinu C. Giurescu, Ottmar Trașcă, Paul Carpen ș.a.;

2.Mihail Moruzov și Serviciul Secret de Informații al Armatei (cu un Cuvânt înainte semnat de viitorul academician Florin Constantiniu), 1996, cu o a doua ediție în 1997;

3.Istoria serviciilor secrete românești. De la Cuza la Ceaușescu (cuvânt înainte Florin Constantiniu) în 1999, lucrare care, extinsă la trei volume, constituie ediția a II-a publicată în anul 2021;

4.Glorie și tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informații și contrainformații române pe Frontul de Est (1941-1944), București, Editura Nemira, 2003. O ediție nouă, a II-a, București, Editura Paul Editions, 2022, 463 p. Cartea se constituie  într-un martor veridic, dezvăluind o serie de aspecte, în mare parte inedite, sau mai puțin cunoscute în istoriografie. O primă parte inserează, alături de o schiță biografică a vieții și carierei colonelului Ion Lissievici (1896-1974), fost ofițer de elită al Armatei Române- cel care a condus importante structuri informative românești-,  câteva studii și analize asupra documentelor de informare (rapoarte, note, sinteze) meșteșugite de principalele Servicii de informații și contrainformații care au însoțit Marele Cartier General al armatei române în campaniile de pe Frontul de Est. A doua secțiune  consemnează memoriile colonelului Ion Lissievici, cu accente de detaliu asupra perioadei mai 1940-decembrie 1943, etapă când s-a aflat la comanda Secției I informații din SSI, conducând Eșalonul Mobil pe parcursul operațiunilor militare. Memorialistul face scurte, dar extrem de captivante, referiri și la intervalul septembrie-decembrie 1944, perioadă în care a îndeplinit atribuțiile de director al Serviciului de Informații al Armatei Române (noua titulatură a SSI). Partea finală, este alcătuită dintr-o suită de documente care prezintă cadrul tehnico-metodologic în perimetrul căreia a fost configurată și s-a desfășurat întreaga activitate informativ-operativă a instituțiilor specializate în procurarea și valorificarea informațiilor de interes pentru apărarea siguranței naționale. Cartea definește activitatea serviciilor secrete românești în contextul istoric în care ele și-au desfășurat migăloasa, dar extrem de importanta muncă de culegere de informații din secolul al XX-lea. Socotit drept „Secolul cel scurt”, veacul  începe cu un război mondial și se termină cu  revoluția română. În această vreme, atât de frământată, atât de încrâncenată, de volatilă în schimbarea unor decizii, rolul serviciilor secrete, și în special, al celor românești, a fost de multe ori crucial în luarea unor hotărâri de către cei care aveau puterea să o facă. Aici, cartea devine extrem de interesantă, plină de noutăți, așa cum ne-a obișnuit autorul ei, bazată pe informații relevate de documentul istoric. În baza acestuia, specialistul Cristian Troncotă, „rezolvă” legăturile lipsă în înțelegerea unor situații delicate, încâlcite, ce păreau a nu avea logică, sens, dar care acum au putut fi lămurite. Așa aflăm de existența unor tratate secrete încheiate de România cu mai multe state în derularea războiului, de valoarea unor informații obținute prin colaborări și schimburi sau culese cu propria rețea, de trădări, de lovituri primite de la adversari ș.a., adevăruri necunoscute până acum. Extrem de interesantă este tratarea, din acest punct de vedere, a momentului Decembrie 1989 român. Autorul avansează câteva ipoteze pe care le dezvăluie, tot pe bază de documente în această carte, motiv pentru care ea trebuie imperios lecturată. Opul ne arată o lume a serviciilor secrete, o lume dificil de înțeles de către cei care nu fac parte din ea, pentru că aici totul este permis, totul este de vânzare, totul ține doar de talentul, abilitatea, intuiția și răbdarea celui care caută informația utilă pentru un anumit scop. Serviciile secrete românești au fost recunoscute pentru valoarea ofițerilor lor, pentru modul în care ei au penetrat în locuri și medii de interes, pentru informațiile obținute. Este un mare păcat faptul că, nu întotdeauna, decidentul suprem a luat hotărârea potrivită, în funcție de știrile  furnizate.

5.Careul de ași. Serviciile secrete ale Marii Britanii, S.U.A., Rusiei și Israelului. O cronică a frontului secret la răspântie de milenii ( în colaborare cu Horațiu Blidaru), în anul 2003, cu o a II-a ediție în 2022;

6.Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informații și Securitate ale regimului comunist din România, tipărită în trei ediții, ultima în anul 2021:

7.Mihail Moruzov și frontul secret, tipărită în patru ediții, ultima în anul 2020;

8.Serviciile secrete ale Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei și Portugaliei înainte și după Războiul Rece (în colaborare cu Ioan Bidu și Horațiu Blidaru) publicată în 2005;

9.Torționarii. Istoria instituției Securității regimului comunist din România, tipărită în 2006;

10.România și frontul secret. 1859-1945,  tipărită în anul 2008;

11.Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informații și de securitate ale regimului comunist din România (1965-1989), ediția a doua în 2015;

12.Momente și personalități din istoria serviciilor de informații românești, tipărită în 2017. Ediția a II-a cu titlul: Momente și portrete din istoria serviciile secrete românești, în  2022. 

13.Intelligence și servicii secrete, publicată în 2022; 

14.Prăbușirea mitului Securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și instituția Securității regimului comunist din România, tipărită în colaborare cu Lupu Corvin, în 2018.

Menționăm în acest context și volumele editate ca urmare a unor proiecte de cercetare pe bază de contract:

1. Începuturile mișcării de rezistență în România, vol. I, aprilie 1945- mai 1946, publicat în anul 1998;

2. Totalitarismul de dreapta în România. Origini, manifestări, evoluție. 1919-1927 (în colaborare), publicat în 1996;

3. Ideologie și formațiuni de dreapta în România 1927-1931, publicat în anul 2000;

4.Ideologie și formațiuni de dreapta în România 1931-1934, publicat în anul 2002;

5.Ideologie și formațiuni de dreapta în România 1934-1938, publicat în anul 2003;

6.Istoria securității regimului comunist din România 1948-1964, publicat în 2003;

7.Documente ale Serviciului Special de Informații despre spațiul sovietic 1939-1944,

   publicat în 2004;

8. Neliniștile insecurității, Coordonate de securitate și Documentele  SSI despre poziția și activitățile politice din România 6 septembrie 1940-23 august 1944;

9. Documente SSI despre poziția și activitățile politice din România. 6 septembrie 1940-23 august 1944, 2 volume, București, 2006;

10. Coordonate de securitate (în colaborare cu Ioan Bidu), București, 2005;

11.Cercetări, reflexii și puncte de vedere despre Intelligence-ul post modern,2 volume (2012).

12. Terorism și antiterorism (coordonator), București, 2007.

Cristian Troncotă a fost colaborator la realizarea celor trei volume publicate până în prezent, intitulate: România 1945-1989, Enciclopedia regimului comunist din România. Represiunea, elaborând numeroase „voci” (definiții). 

Cursurile redactate pentru învățământul de licență și masterat, tipărite sau în format electronic, deosebit de apreciate de studenți, însumează zeci și sute de pagini. Amintim câteva dintre acestea: Istoria serviciilor secrete, Securitate și siguranță națională, Doctrine, politici și strategii de securitate, Instituțiile comunității de intelligence.

 Studiile, articolele și eseurile publicate de profesorul Troncotă, peste 180 la număr, au apărut în publicațiile: „Magazin istoric”, „Armata României”, „Arhivele totalitarismului”, „Dosarele istoriei”, „Revista istorică”, „Studii și cercetări socioumane”, „Gândirea militară românească”, „Viața militară”, „Cadran politic”, „Vitralii-Lumini și umbre”, „Intelligence”  dar și în cele sibiene: „Studia Securitatis” și „Rezervistul sibian”. 

Cel omagiat astăzi a participat cu referate sau comunicări la numeroase manifestări științifice, sesiuni, conferințe și simpozioane cu varii teme: Arhivele SSI o perspectivă istorică, la simpozionul național „Studiul totalitarismului. Perspective interdisciplinare”  (1994); Extremismul de stânga în România interbelică, la Sesiunea științifică organizată de Institutul Național de Informații (1995); Aspecte ale bătăliei desfășurate pe frontul secret al informațiilor înainte de inaugurarea guvernului dr. Petru Groza prezentat la  Simpozionul internațional „6 martie 1945. Guvernul dr. Petru Groza și Comunizarea României” organizat de Institutul de istorie „Nicolae Iorga” din București din inițiativa postului de radio BBC și al Fundației Soroș;  Documentele SSI privind starea de spirit a populației și opiniile unor lideri politici ai partidelor istorice față de Mișcarea legionară prezentat la Simpozionul organizat de Cercul militar București în ziua de 20 ianuarie 1996 ce a avut ca tematică în dezbatere „Armata română și rebeliunea legionară” din 21-23 ianuarie 1941 etc.

   Aparițiile editoriale sub semnătura profesorului Cristian Troncotă, mai ales când acestea se referă la activitatea și acțiunile specifice ale serviciilor secrete, atrag întotdeauna un mare număr de persoane, interesate a afla, de la o sursă avizată, măcar o frântură din lumea sub acoperire.

 Se manifestă, în numeroase cazuri, drept un apreciat consultant științific și un fin analist politic la emisiunile televizate unde este invitat.  

A realizat câteva filme documentar-istorice: Istoria mă va judeca; Jocuri periculoase, Destinul Mareșalului – primul film românesc documentar de lung metraj al Feliciei Cernăianu și difuzat pe marele ecran; Lucrețiu Pătrășcanu – serial documentar istoric, prezentat de postul de televiziune Antena 1 în perioada septembrie-decembrie 1997.

   Referitor la dilema care bântuie societatea românească, și nu numai, privitor la care dintre ideologiile vehiculate astăzi ar trebuie să se racordeze românii, istoricul Troncotă oferă un răspuns tranșant: „La ora actuală, dacă este să fim foarte corecți, trebuie să vedem două mari ideologii. Pe de o parte, e ideologia globalistă integratoare, iar a doua tendință este cea naționalist protecționistă. Este evident că ambele ideologii au un impact foarte mare asupra felului în care gândim relațiile dintre majoritate și minorități de toate felurile. Integrăm grupurile minoritare în ideologia globalistă. Cum? Prin impunere, prin acceptarea valorilor lor? În ce privește cealaltă ideologie, naționalist protecționistă, ea vine cu soluții să protejeze și majoritatea și minoritatea. Cum? Prin ce soluții? Sunt două ideologii care se bat cap în cap, care gândesc la problemele foarte mari, dar soluții politice încă nu avem. Sunt moduri de a gândi care ne obligă la soluții practice. Oamenii s-au săturat de vorbe, au nevoie de fapte, de soluții concrete”. Alte teme dezbătute la întâlniri diverse: Serviciul de informații al Mișcării Naționale de rezistență Anticomunistă, Activitatea informativă a Puterilor Centrale contra României și vulnerabilitățile societății românești în perioada neutralității (septembrie 1914-august 1916), Organele de securitate românești și serviciile secrete sovietice (1968-1989), Tactica „Rețetelor paralele”. Contrainformațiile militare neutralizează agenți sovietici ș.a., devenite studii de specialitate și publicate în reviste de profil.

   Un capitol al activității lui Cristian Troncotă îl reprezintă segmentul de interviuri și dezbateri din aria de preocupări ale Domniei Sale.

   Contactele științifice internaționale, argumentate, bazate pe documente originale, inedite și susținute în diverse emisiuni desfășurate la posturi de radio și televiziune sau la instituții diplomatice și culturale constituie alt segment al diverselor prestații ale lui Cristian Troncotă. Vom aminti, aici și acum, doar câteva teme: Documentarea istorică în slujba politicului. Legislația germană și română a arhivelor – masă rotundă organizată de Institutul Goethe din București care l-a avut ca invitat și pe profesorul dr. Friedrich P. Kalenberg, președintele Arhivelor Federale din Germania, în 1999; masă rotundă la Academia Națională de Informații (2010) cu o delegație britanică condusă de istoricul Keith Jeffery, având ca temă Relațiile dintre serviciile de intelligence româno-britanice. A participat, de asemenea, la Conferința internațională MIND OVER TECHNOLOGY ca și la cea intitulată BUCHAREST SECURITY CONFERENCE, ambele în 2016.

    Munca de-o viață i-a fost recunoscută și răsplătită printr-o serie de premii naționale, brevete, medalii și plachete, diplome de excelență.

   Iată, așadar, sintetic o activitate derulată de-a lungul unei vieți bogate în realizări, coordonată și direcționată permanent în spiritul adevărului istoric. Este lucru dovedit, cu prisosință, că dispune de o înaltă capacitate de analiză și sinteză, că este dotat nativ cu o bună memorie vizuală și auditivă, cu o rezistență sporită la efort fizic și intelectual. Apreciat și îndrăgit pentru multitudinea cunoștințelor acumulate într-un domeniu care nu este la îndemâna oricui, de generațiile de studenți și de doctoranzi, respectat și onorat de colegii de breaslă, iubit de prieteni pentru șarmul său personal, pentru felul cald de-a se comporta, „Cristi” a ajuns la cei 70 de ani care nu sunt decât o cifră! Cu acest prilej, îi urez din inimă prietenului meu multă sănătate și putere pentru „descifrarea și lămurirea” altor enigme ale acestui gen de istorie contemporană. LA MULȚI ANI !

                                                                                                   Lucian Giura