* Am recitit, recent, câteva pagini din volumul "Nu regret, nu mă jelesc, nu strig "al Mihaelei M. Ceauşescu, fiica lui Marin Ceauşescu şi nepoata de frate a lui Nicolae Ceauşescu. Titlul este un vers dintr-o poezie de Serghei Esenin care continuă astfel: "Toate trec ca floarea spulberată/Veştejit de-al toamnei mele frig/Nu voi mai fi tânăr niciodată”. Afli lucruri interesante din vechea protipendadă şi din intimitatea clanului Ceauşescu, autoarea fiind una din oile negre. Un capitol i l-a re­zervat lui Nicu Ceauşeseu, despre care spune că nu fost nici alcoolic, nici curvar, nici n-a subminat econo­mia naţională, nici n-a instigat la omor deosebit de grav. În schimb, într-o ultimă discuţie, acesta i-a spus foarte serios: "N-am iubit în viaţa mea decât două femei (Donca Mizil şi Daniela Vlădescu-n.n) şi un câine" * În decembrie 2004, preşedintele României Ion Iliescu a conferit prin Decret Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria F "Promovarea Culturii" ziarului nostru. Acum, la 140 de ani de existenţă, sunt curios cu ce ne va blagoslovi Klaus lohannis. * Nu m-aş mira să se facă plecat şi să uite. * Dacă s-a prăpădit Nicolae Manolescu, mă aştept la aprige lupte intestine în sânul Uniunii Scriitorilor şi pe la revistele literare moşite de acesta. * Dacă n-aţi învăţat la istorie, aflaţi că în 17/29 mai 1848, Dieta de la Cluj a votat "uniunea" Principatului Transilvaniei cu Ungaria, act pe care împăratul Austriei, Ferdinand I l-a aprobat la 29 mai (10 iunie acelaşi an.) De menţionat că, din cei 300 de deputaţi, români erau 3, iar saşi 24!) "Figura" n-a ţinut şi un mare merit l-a avut Avram Iancu şi moţii lui cu ţapine, dar şi alţi patrioţi români din celelalte provincii româneşti: Axente Sever, Papiu Ilarian, Al. I. Cuza, Vasile Alecsandri, Nicolae Bãlcescu…Ardelenii acceptau sã asculte de împãratul Austriei, dar nu să li se supună ungurilor. * Totuşi, timp de 51 de ani (1867-1918) Transilvania a aparţinut Ungariei cu consecinţe grave pentru români şi saşi. Primul Război mondial le-a rezolvat pe toate. * Revenind în actualita­te, am să vă dau un citat din filozoful francez Jean- Francois Revel (1924-2006): "În Revirimentul democraţiei "Revoluţiile contra Revoluţiei" din fostele state comu­niste se desfăşoară într-un spital de răniţi grav. Este lupta unor invalizi care încearcă să înveţe din nou să meargă, sau măcar să şchiopăteze. Nu e nicidecum antrenamentul unor campioni porniţi pentru atingerea unor performanţe superioare. Rolul este să repare trecutul, nu încă să construiască viitorul. Tragica lor istorie ne învaţă cât de scump se plăteşte aneantizarea liber­tăţii chiar dacă doar pentru câteva decenii". Filozoful francez parcă ar vorbi de noi. * Amos Oz (1939-2018) a fost un scriitor israelian cu rădăcini poloneze, trăitor în Arad/!/un oraş din Israel. A fost în mai multe rânduri nominalizat pentru Premiul Nobel. Vă ofer câteva dintre cugetările sale: "Imaginaţia are nevoie să fie hrănită ca fiecare căţel, ca fiecare pisică sau pasăre; Găsesc că familia este cea mai fascinantă şi misterioasă in­stituţie din lume; Faptele au tendinţa de a distorsiona adevărul; Câteodată trebuie să ai o uşă pe care să ai dreptul s-o închizi".