Moș Pavel, rășinăreanul – moldovean care le ține calea turiștilor ce trec prin satul lui Cioran

Povestea fascinantă dar neștiută a unui rășinărean inimos, stabilit în Mărginimea Sibiului în urmă cu mai bine de o jumătate de veac este adusă înaintea publicului într-o postare de pe pagina de socializare a CJ Sibiu. Bărbatul născut în Baia, în Suceava, este păstrătorul unor obiecte vechi, de mare valoare, pe care orice drumeț le poate vedea în muzeul amenajat în gospodăria sa, combinând ospitalitatea moldovenească cu cea din Mărginimea Sibiului, moș Pavel, după cum îi spun rășinărenii, le ”ține calea” celor ce se întorc din drumeții din Munții Cindrel, oferindu-le în funcție de anotimp, apă rece de izvor sau un pahar de pălincă din producția proprie. 

Redăm povestea rășinăreanului prin adopție, așa cum a fost postată pe pagina de socializare a CJ Sibiu: ”Are 78 de ani și agerimea unui adolescent, iar dragostea pentru obiceiurile și portul tradițional i-a marcat întreaga viață. Are obiceiul de a le „ține calea” turiștilor care coboară din Munții Cindrel, pe care-i invită în casa bătrânească din Rășinari, în care a expus cele mai frumoase straie și unelte strămoșești colecționate în ultimii 30 de ani. Dacă este vară, îi așteaptă „La Varniță”, izvorul de la intrarea în Rășinari, dinspre Valea Caselor, unde-i îmbie cu apă limpede și rece ca gheața. Dacă este iarnă, apa de izvor este înlocuită cu câte un păhărel sau două cu palincă făcută de mâna lui, din fructele din grădina casei. Pavel Diaconu este un rășinărean mândru din cale-afară de faptul că s-a născut în prima capitală a Moldovei, în localitatea Baia, județul Suceava, unde Matei Corvin a fost înfrânt, iar Ștefan cel Mare și Petru Rareș au construit câte o biserică”.

”Măritat” în Rășinari

„În 1970 m-am căsătorit și așa am ajuns la Sibiu. Practic, m-am „măritat” întrucât m-am mutat la nevastă”, descrie Pavel Diaconu primul contact cu Sibiul și Rășinariul, sat în care acum are o casă-muzeu. Până în 1989 a lucrat ca electrician în panificație, când boala l-a trimis în pensie: „Exact în zilele Revoluției am fost externat. Aveam încă sondele înfipte în burtă, de la operație. Era nevoie de paturi libere pentru răniți”.

Energic și cu mult timp liber, proaspătul pensionar s-a pus pe strâns obiecte ce aminteau de satul de odinioară: haine populare, obiecte casnice și agricole, cărți vechi și câte și mai câte lucrușoare pe care le consideră mici comori: „Cel mai drag îmi este un tricolor pe care l-am primit de la un general de armată. Îmi amintește că Dumnezeu a binevoit a mă ține în viață”.

Și, cu adevărat, Cel de Sus l-a vrut jos, pe pământ: „Tata a fost poștaș și, pe când aveam vreo 10 ani, m-a trimis să duc un colet unui general aflat în pensie. Pe drum m-am întâlnit cu cinci copii din sat, prieteni cu mine, care mergeau să se scalde în râul Moldova. M-au chemat cu ei, dar parcă ceva îmi spunea să fac ceea ce m-a pus tatăl meu. Am dus coletul generalului și, în ziua aceea, toți cei cinci prieteni au murit din cauza unei grenade pe care au găsit-o într-o grădină de la marginea satului. Generalul mi-a dat acest drapel, să-mi amintească de ziua în care am luat o decizie bună. A fost un gând trimis de Dumnezeu, sunt sigur”.

Este o poveste pe care o spune cu întristare, întrucât i-a marcat copilăria, însă pe care o oferă drept pildă copiilor, când îi îndeamnă să-și asculte părinții. În curtea casei cu numărul 1180 de pe strada Râul Caselor din Rășinari, Pavel Diaconu se simte în largul său: fiecare om care-i trece pragul devine părtaș la o călătorie în timp, pe vremea în care nimeni nu mergea la biserică, la joc sau la nuntă fără pălărie neagră, cămeșă, șerpar și pieptar, toate atent și meșteșugit cusute, sau pe când pământul era muncit cu plugul cu roți din lemn. ”Chiar acum am primit un plug vechi de vreo 100 de ani, din Sebeșu de Jos. Când se încălzește, mă apuc de el, să-l aranjez. Păcat că nu am și un cal, să-l testez”, spune ușor amuzat Pavel Diaconu, cel căruia copiii din sat îi mai spun și „Moș Pavel”.

De pe potecile ce șerpuiesc când abrupt, când agale, din Cindrel până în Rășinari, turiștii coboară în șir indian conduși de ghizii Anii Drumeției. Cu toții se leapădă de osteneala muntelui la intrarea în Rășinari, în locul în care Moș Pavel îi așteaptă înveșmântat în straie populare. Pare un bunic din vremuri demult apuse ce-și așteaptă, cu nerăbdare și mult drag, nepoții de la oraș. În curtea casei, atârnat de colțul ușii, tricolorul generalului îi amintește lui Moș Pavel că nu și-a irosit viața și că, alături de fiica sa devenită medic de familie în Rășinari, colecțiile de straie și obiecte vechi reunite în casa-muzeu, îi sunt mărturii ale reușitei sale. De fiecare dată, se nasc întrebări, apar curiozități legate de exponate, amintirile vechi fac loc informațiilor noi, iar casa-muzeu devine, pentru o bună bucată de timp, sălaș al bunei dispoziții. În satul lui Octavian Goga și Emil Cioran, Pavel Diaconu, zis și Moș Pavel, este încă o dovadă că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste”, se arată în aceeași postare.

D.B.