Maria Costăchescu, învățătoarea din satul Galeș. Rânduri întru aducere aminte

Pentru noi a fost Mama, o mamă care și-a iubit enorm copiii și familia. Pentru locuitorii Mărginimii Sibiului – în special pentru cei din Galeș și din Săliștea natală – pentru toți cei ce au coordonat vreme de decenii învățământul și cultura universului sibian și pentru un impresionant număr de jurnaliști din presa locală și centrală, de la Radio România și de la Televiziunea Română, învățătoarea Maria Costăchescu, a fost Doamna de la Galeș.

Căci Doamna Școlii cu clasele I-IV din micul sat situat între Săliște și Tilișca a fost mai bine de două decenii unica învățătoare a localității din care s-au ridicat oameni ce au căutat a da măsura valorii lor pe unde le-a fost hărăzit să ajungă în viață.

Dăscălița care a avut foc sacru înnăscut pentru tot ce a însemnat actul pedagogic și cel cultural și-a iubit din plin neamul din care și-a tras seva, muncind pentru el cu căldură, cu pasiune și cu o infinită ardoare.

Unică în tot ce a gândit și a realizat, învățătoarea din Galeș a fost o precursoare a multora dintre activitățile și deciziile cu care suntem astăzi obișnuiți, părându-ni-se atât de firești.

Crescută în spiritul credinței străbune, Maria Costăchescu a văzut în Iisus Hristos modelul fără de egal al Învățătorului care le-a vorbit oamenilor despre iubire, despre frumos, despre bunătate și despre deplina împăcare cu toți cei din jur. Asta a căutat să facă în permanență, transformând orele de curs în modele pentru nenumărați colegi ce predau în toate satele din zonă și în lecții de viață pentru copiii cu care și-a încrucișat pașii trecerii prin timp.

Serbările școlare au fost întotdeauna serbări ale întregului sat, iar caracterul lor de unicitate a devenit aproape o constantă.

Marea sa realizare avea să devină Muzeul de Etnografie și Artă Populară, muzeu care astăzi îi poartă numele. Reunind tot ce a fost mai reprezentativ, mai original și mai împlinit din obiectele celor ce au parcurs cărările vieții în Mărginimea Sibiului- spațiul în care muntele se întâlnește cu șesul-, muzeul din satul Galeș a devenit un reper pe harta culturală a României și a atras, începând cu anul 1967, un număr impresionant de vizitatori din toate colțurile țării și ale lumii. Lucrare la care mai întâi i s-a alăturat tatăl, inginerul Cezar D. Costăchescu, și apoi un întreg sat, muzeul a generat un fenomen național, cel al înființării de muzee de artă populară în toate localitățile rurale, și a făcut să se vorbească mult despre Galeș, despre Săliște și despre Mărginimea Sibiului, într-o perioadă a istoriei României în care interesul mass-mdiei și al intelectualilor era mai degrabă focalizat înspre alte zone geografice. Ori înspre alt gen de preocupări.

Activitatea de conservare și tezaurizare a comorilor artei populare românești a fost dublată de preocuparea pentru culegerea unor texte folclorice, ca și pentru descoperirea și arhivarea cântecelor de dor, a doinelor și baladelor, precum și a colindelor din preajma Sărbătorilor de Crăciun, Sfântul Vasile și Bobotează.

Multe dintre ele au fost incluse în spectacole memorabile în care au fost antrenate grupuri folclorice de bărbați și femei din Galeș și Săliște, nenumărate fiind premiile pe care le-au câștigat formațiile și ansamblurile de folclor, teatru folcloric și teatru nescris pe care le-a coordonat învățătoarea Maria Costăchescu. Obiceiuri și tradiții ce păreau a fi uitate au fost readuse la viață pentru că învățătoarea a avut inspirația, credința și tăria să creadă că nimic din ceea ce este românesc nu trebuie să fie abandonat.

Întâlnirea Jocurilor de la Săliște, din a patra zi de Crăciun, reluată în anul 1968, rămâne gestul de curaj și patriotism al Doamnei ce a înțeles mai bine ca oricine altcineva că tradițiile unui neam demn și dârz, ca și formele lui de manifestare în timp, sunt mai presus de orice efemeră ideologie politică.

Înfrățirea cu cei din Galeșu de Argeș, satul format de oierii plecați peste munte în vremuri de prigoană și opresiune religioasă, poate fi văzută astăzi ca o precursoare a parteneriatelor de tot felul și a înfrățirilor a nenumărate localități românești cu altele din întreaga lume.

Săliștea Sibiului, cândva localitatea păstorilor ce s-au perindat prin timp în pas de mioare și dangăt de clopot, pe drumuri cu doine și doruri, a fost pentru Maria Costăchescu, dăscălița cu o inimă mare de româncă, leagăn și loc de înălțare sufletească, spațiu de alinare și reculegere, sursă de energie și tonifiantă atitudine creștină, patriotică și românească.

Născută în urmă cu un secol, 10 decembrie 1923, a fost un model pentru copiii ei și pentru familie, dar cu certitudine a lăsat ceva și în memoria unei comunități pe care a iubit-o și pentru care s-a străduit atât de mult o întreagă viață. Cu bucuria de a relua și adapta pasaje din cartea ce i-am dedicat-o, „Darul peste timp al unui dascăl de suflet”, râmânem cu convingerea că în fără de sfârșitul șir al femeilor românce care s-au străduit atât de mult pentru famile și neam își are un loc de frunte și învățătoarea din satul Galeș.

Doinița și Tiberiu Costăchescu

Sibiu, 10 decembrie 2023