Lumina lui George V. PRECUP

„Din când în când simt îngerii /și mă cutremur de fericire și spaimă/ gândind…/ Cum sunt?/ Unde încep și unde sfârșesc/ De mă străbat fericirea și spaima”, aceste ”lacrimi” lirice sunt componentele șiragului de mărgărinte din proaspătul volum semnat de poetul George V. Precup, cel descris de reputatul eseist, scriitor și critic literar Christian Crăciun – ca fiind ”un oracular ceremonios ”. Dacă în volumul "Culoarea coniacului tânăr" renascentistul rătăcitor în/prin Secolul al XXI-lea șlefuia pietre brute din ”piatra crăpată” ca „un început de tandrețe între el și Dumnezeu”, în noul volum ”Lumina pusă la păstrare” poetul continuă ritualica versificare din fața locului unde ”Aprindem focuri ( n.n. alchimice) să ne mai vadă Domnul odată”. În fața acestui imaginar șemineu, sub impulsul jubilației senzoriale Precup dorește să ctitorească ”brâu luminii/ drumul spre cer”. În acest cadrul imaginar incitant,  deasupra  ”semineului”,  deslușim  volumetria opacifiată a  coarnelor de cerb,  o simbolistică ce ne duce cu gândul la dictonul „Omnes ante Mosem per Unicornem profetaverunt / Toţi cei dinaintea lui Moise au profetizat prin unicorn” pe care o interpretăm ca ”o trecere de la cerb la unicorn” proces echivalent cu parcurgerea inversă a ciclului de iniţiere. Este un parcurs menit a fi atins cu sfioșenie, cu smerenie, pe parcursul căruia inspiri lumină și expiri cuvinte de trecere. Toate au rostul lor căci înțelepciunea rostirii, în viziunea poetului, este de facto  obișnuința de a coabita  cu ”lumina pusă la păstrat ”, locul unde cuvintele sunt vibrații energetice sacre, iar energiile sunt chiar propriul lui ”Tărâm Sfânt”,  pe care George V. Precup le percepe  ca fiind o  amprentă vegetală lăsată de ”pecetea luminii”. Proaspătul volum va fi lansat la Biblioteca Astra ( corpul B) , vineri 17 noiembrie la ora 18.00. Notele critice vor fi susținute de Nora Iuga, Andra Tischer și de Mihai Posada.