Limba română nu e niciodată cum crezi că vorbeşti

Se presupune-unii chiar sunt convinşi, în baza unor explicaţii neexplicite- că în 2026, când ruşii vor fi înfrânţi de oboseală, o bună parte din sud-estul Ucrainei  le va aparţine. Nu prin forţă. Comunitatea (sau comedia) umană anti-rusă îşi va fi epuizat interesele, banii, exhibiţiile şi stocul de ajutor militar cu termenul expirat. Restul banilor va avea altă întrebuinţare, chiar dacă devalorizarea post-conflict va secătui beligeranţii. Rusia va fi aceeaşi, democraţii europeni vor cumpăra gaze naturale prin intermediari austro-ungari şi americanilor nu le mai covine să plătească morţii altora şi să reinventeze parastasele compromise prin implicarea în "democratizarea" planetei.
Se mai poate gândi, din spatele scutului încrederii între foşti războinici şi eliberatori actualizaţi? Nu se poate. Duşmanii sunt reşapaţi şi alte conflicte vor fi reactivate, în funcţie de investiţiile tentanţilor sau mutanţilor dintr-o istorie crudă. Nu presupunem. Investim în neuitare (prin schimbarea sau rotaţia fronturilor) dar, până la "împlinirea" ei, am reuşit să uităm despre ce este vorba în tranşee, între ele şi dincolo de azimutul de pe orizontul prea îndepărtat, unde nimic nu se compară cu realitatea din spatele frontului. Depinde în ce  emisferă a libertăţii se întâmplă să te afli şi chiar să îţi convină. 
***
Libertatea nu se aplică în conclavurile cazone ale Statelor Majore şi nu se citeşte la cenaclul de literatură rusă-între timp desfiinţat, din prea multă aplicaţie pro-occidentală. E o investiţie prin libertatea de exprimare a celorlalte forme ale libertăţii.
Când nu ştim pe ce ne bazăm, presupunem şi premonitizăm fapte, şi le datăm după calendarul biologic al scopului în sine. Ne traducem intenţiile prin neologisme abuzive şi onomatopee agresive- doar în speranţa că explicăm în cunoştinţă de cauză pierdută. Deci, libertatea e încă o investiţie între tranşee şi o filantropie traumatizată în închipuirea (sau delirul) "eliberatorilor".
Când se va ajunge la saturarea plictisului pe frontul de est-evident deja, înafara morţilor reali- nimeni nu-şi va aminti cum şi de ce s-a întâmplat. Indiferent dacă se modifică harta fostei URSS în acest an, în 2026 sau când demisionează Putin din convingere, amintirile se vor tranşa în uitare. Într-un viitor incert, conceptul de libertate oferită prin investiţia jucătorilor sub acoperire la bursa valorilor umane va fi de domeniul romantismului întârziat.