La cinci zile după vizita la București, Zelenski ajunge în Sibiu. Cum a scăpat președintele Ucrainei de gangsterii din orașul natal

L-am putut vedea cu toții, marți, la București, în prima vizită făcută în România de la izbucnirea războiului din Ucraina. Preocupat, uneori grav, cu vocea și tonul inconfundabile, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, ne-a oferit ipostaza unui om pe care istoria îl surprinde. Ca, de altfel, pe noi toți. Îi recunoaștem vocea, fără să-l privim, ne-am obișnuit cu vestimentația sa neprotocolară. Cel pe care acum patru ani mulți îl considerau un actor de comedie devenit președinte din întâmplare, a intrat în istorie, războiul tăbăcindu-i imaginea simbol. 

Ce stă, însă, îndărătul unei interfețe construite în aproape 600 de zile de război? 

Povestea copilului, adolescentului, tânărului, antreprenorului, soțului, părintelui, candidatului și apoi președintelui Volodimir Zelenski va fi depănată la Sibiu, duminică, 15 octombrie, de la ora 18.00, la Sala Thalia. Tot ceea ce nu știam despre președintele Ucrainei putem afla din documentarul Întâlnindu-l pe Zelensky (versiune work-in-progress), co-regizat de André Singer cu Liev Schreiber, un celebru actor și regizor de la Hollywood, și produs de André Singer, film care deschide ediția aniversară Astra Film Festival 30. 

Întâlnindu-l pe Zelensky  e acel gen de film care poate pune la pământ, în 90 de minute, o înșiruire de prejudecăți, crescute în solul fertil al manipulărilor ori al interpretărilor emoționale. Documentarul nu își propune să-l facă pe Volodimir Zelenski nici mai simpatic, nici mai puțin plăcut, ci doar să îl prezinte în lumina firescului unor confesiuni aparținând cuiva care nu mai are ce pierde.  

De mic, i s-a inoculat ideea că trebuie să învețe mult pentru a fi primul. Tatăl său, profesor și halterofil, voia să îl îndrepte către matematică, mama sa către Drept. A vrut să îi împace pe toți, dar și pe sine, așa că a ales să devină comediant și un jucător important pe piața media și a show-bizului din Ucraina. Nu a avut o viață ușoară în orașul natal, Krivoi Rog, din sud-estul Ucrainei, unde pentru a te impune trebuia să fii gangster sau fotbalist. Zelenski povestește cum a reușit să iasă din multe încurcături datorită talentului său de orator. A stat câțiva ani la Moscova, apoi s-a întors la Kiev unde a construit o companie ce avea să devină lider pe piața media și a show-bizului. 

Poate cel mai surprinzător episod al documentarului este discursul electoral al lui Zelenski. De ce și în fața cui s-a pus în genunchi, e un amănunt pe care foarte mulți dintre noi nu îl știam, dar, care, probabil a pus umărul la câștigarea alegerilor prezidențiale din 2019. 

Cum a cunoscut-o Volodimir Zelenski pe cea care avea să îi devină soție și la ce tertip a recurs pentru a intra în vorbă cu ea? Vă spunem doar că la mijloc a fost o casetă video cu un film foarte cunoscut.  Olena l-a considerat la început un „huligan”, dar avea apoi să descopere că împărtășeau multe pasiuni comune: muzica, literatura ș.a.m.d. 

Și pentru că viața are și o componentă cinică, aflăm că pe vremea când Vladimir Putin mai ținea la aparențe, îi măgulea pe comedianți, elogiind simțul umorului și, implicit, rolul actorilor precum Zelenski, în societate. 18 ani mai târziu, probabil la majoratul pornirilor dictatoriale, Putin avea să îi declare război celui care îl amuzase în 2003. 

Întâlnindu-l pe Zelenski e un amestec de confesiuni surprinzătoare, imagini de arhivă și istorie trăită pe viu, în Ucraina ultimelor trei decenii, un amestec pe care-l sorbi pe nerăsuflate. Descoperi un Zelenski fascinant, tocmai prin simplitate și naturalețe, un personaj diferit de omul pe care războiul l-a transformat în erou. 

Dincolo de suita dezvăluirilor aduse în fața spectatorului de filmul ce deschide AFF 30, documentarul are un impact nebănuit: vizionându-l, oricare ar fi fost imaginea conturată a lui Volodimir Zelenski în mintea ta, ea va fi supusă unor transformări. Mulți se vor întreba dacă în Întâlnindu-l pe Zelenski cel mai mare inamic al rușilor a fost actor sau doar un narator pe alocuri nostalgic. Rămâne ca fiecare să își ofere în dar răspunsul după vizionarea filmului.