John Malkovich în cadrul FITS: "Pentru mine actoria în teatru este ca surfingul, ieri la 7, azi la 8, mâine la 4, pentru că pornim pe plăcile noastre de surf, ne întoarcem la soare și așteptăm valul"

Cea de-a șaptea zi de FITS a adus din nou magia pe scena din Sibiu prin evenimentele speciale, spectacolele de teatru, dans, muzică și circ. Unul dintre punctele culminante ale zilei a fost întâlnirea publicului cu faimosul actor și regizor american, John Malkovich, care a apărut în peste 70 de filme de-a lungul carierei, fiind nominalizat la Premiile Oscar, BAFTA și Globurile de Aur pentru rolurile sale din Places in the Heart și In the Line of Fire.

În cadrul FITS, Malkovich a urcat pe scenă alături de actrița lituaniană Ingeborga Dapkunaite, în spectacolul În singurătatea câmpurilor de bumbac, de Bernard-Marie Koltès, în regia lui Timofey Kulyabin, primele două reprezentații din totalul de trei programate fiind jucate cu casa închisă și aplaudate minute în șir la scenă deschisă de către publicul spectator.

"Pentru mine actoria în teatru este ca surfingul, ieri la 7, azi la 8, mâine la 4, pentru că pornim pe plăcile noastre de surf, ne întoarcem la soare și așteptăm valul. Valul îl prezintă coliziunea dintre public și material. Dacă materialul e bun și există publicul, se formează un val. Poate valul nu durează mult, poate cazi și te trezești cu o contuzie, dar valul va fi acolo și pe el stă actorul. Nu el este valul. Valul reprezintă ciocnirea dintre material și public. În cinematografie nu există acest val pentru că nu există un flux, nu există imbold. În teatru fiecare secundă care a trecut a rămas în urmă și asta creează dinamica și fluxul. Cinematografia e ceea ce pare a fi. Îți trebuie câteva secunde bune. Și poți face ca persoana din scena respectivă să fie orice și oricine din lume în funcție de context. În teatru e fix în fața ta, e ceea ce vezi. Și aceasta e diferența fundamentală dintre cele două. Unii le fac pe ambele foarte bine, majoritatea nu, pentru că sunt atât de fundamental diferite. Poți să fii muzician și să cânți la pian, nu înseamnă că poți cânta și la saxofon și invers. Sunt două lucruri diferite", a declarat actorul John Malkovich în cadrul conferinței.

"Teatrul e foarte spontan, instantaneu, ești acolo cu publicul, publicul e cu tine sau nu. E mai de grabă ceva de aici și acum. Prin urmare e o diferență enormă și când am avut premiera acestei piese în Riga, când s-au stins luminile mi-am zis: dacă mă strecor în întuneric pot să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Pentru că nu știam cum va fi primită piesa, pentru că fiecare public e nou și-mi zic ce ar fi să plec de aici? Dar e doar o clipă trecătoare, pentru că ai un public în față și trebuie să te conectezi cu ei", a declarat actrița Ingeborga Dapkunaite.

Hervé Koubi din Franța a prezentat SOL INVICTUS, un extraordinar și fascinant spectacol de dans, un manifest închinat vieții, jurnaliștii de la New York Times aducând un elogiu convingător: "Artiștii zboară. Se învârt. Schimbă felul în care înțelegi conceptul de uimitor".

SOL INVICTUS va fi Luminos, Generos și Universal. Mereu la granița dintre fizicalitatea hip-hopului și o elevație clasică, SOL INVICTUS este declarația mea de dragoste față de dans, față de trecutul, prezentul și viitorul său. Este sărbătoarea legăturilor dintre noi, cele ale vieții prinse în ciclurile anotimpurilor. Să renaști și să redescoperi copilăria. O, da, să dansezi ca un copil! În imensitatea universului aș vrea ca SOL INVICTUS să fie o scânteie la fel de strălucitoare ca o viață plină de bucuria de a dana împreună, a declarat Hervé Koubi despre spectacolul său.

Regizorul Dumitru Acriș de la Teatrul Național Satiricus „Ion Luca Caragiale” din Chișinău a pus în scena Unchiul Vanea de Cehov, la Filarmonica de Stat Sibiu. Spectacolul lui Acriș a obținut premiul UNITEM anul acesta pentru cel mai bun spectacol și cea mai bună regie. Unchiul Vanea oferă o critică subtilă a normelor societale și a așteptărilor vremii sale. Personajele, reprezentând diferite clase sociale, reflectă problemele mai ample ale disparității de clasă și provocările cu care se confruntă indivizii în navigarea așteptărilor societății. Este un spectacol puternic care provoacă gânduri, care pătrunde adânc în conștient, răscolește emoții de mult adormite. Observațiile atente ale lui Cehov asupra naturii umane, portretizarea sa realistă a vieții și capacitatea sa de a infuza tragicul cu umor fac din spectacol o lucrare care continuă să capteze.

În ziua în care împlinește 30 de ani, femeia începe să îl audă. Începe și ginecologul ei să îl audă. Încep și prietenii ei să îl audă. E tic-tacul ceasului biologic. Pe măsură ce trec anii și presiunea crește, femeia încearcă să își clarifice problema maternității și să decidă soarta ovulelor îmbătrânite. Este vorba despre spectacolul (cât se poate de) goală pușcă de Larisa Faber din Luxemburg care s-a jucat ieri pe scena Teatrului Gong din Sibiu, acesta obținând Luxembourg Theatre Awards în 2023 pentru Cel mai bun spectacol.

Carpații ca niște pete pe pielea mea de Thomas Perle, în regia Mirei Stadler din Austria relatează biografiile a trei femei, din trei generații diferite, aflate în mijlocul unei panorame istorice care își are începutul într-o mică regiune din Munții Maramureșului. O bunică, o fiică și o nepoată traversează granițele politice, geografice și lingvistice ale unei perioade care se întinde de-a lungul secolelor al XX-lea și al XXI-lea. Thomas Perle zugrăvește astfel un tablou pragmatic al acelor vremuri, fapt susținut de dialogul în mai multe limbi, inclusiv într-un dialect care aproape s-a pierdut în negura timpului. Carpații ca niște pete pe pielea mea i-a adus lui Thomas Perle prestigiosul premiu Retzhofer în 2019 și premiul Nestroy pentru cea mai bună piesă de teatru în 2023.

La Fabrica de Cultură – UniCredit s-a jucat Hedwig and the Angry Inch de John Cameron Mitchell, în regia lui Răzvan Mazilu. Spectacolul a fost nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2024, secțiunea Cel mai bun actor în rol principal, pentru Tudor Cucu-Dumitrescu. Hedwig and the Angry Inch, spectacol-concert, strigăt disperat de iubire al ființei umane. Luminează umbrele, dă proscrișilor șansa demnității și, răsturnând convenția, ne provoacă să ne privim în oglindă: Hedwig suntem noi, a declarat regizorul Răzvan Mazilu.

Sala Mare a Teatrului Național „Radu Stanca” a găzduit spectacolul Woyzeck de Georg Büchner, în regia lui Hunor Horváth și Edith Buttingsrud Ped. Spectacolul este o punere în discuție a condițiilor în care violența ia naștere. Wozyeck este un tată nelegitim, un subordonat umilit, subiectul unui experiment medical, o victimă, un făptaș, o persoană bună și ucigașul Mariei. Spectatorii sunt invitați să asiste la tragedia umană a unei societăți ce se îndreaptă spre autodistrugere, precum și la mijloacele de a găsi o salvare printr-o schimbare totală de mentalitate.
 

Desigur nu au lipsit nici evenimentele stradale care au inclus spectacole fermecătoare precum O fantezie pe picioroange, Ina Chiriac și Fanfara de la Cozmești, Omul-Spectacol, Carul lui Thepsis (Proiectul Moștenirea), Magia e viața mea, Music Delivery, Roberto Morbioli Band. Ziua s-a încheiat cu un concert live din partea celor de la Lithos Band din Spania.

O nouă ediţie Therme Forum a adus la Sibiu mari arhitecţi din toată lumea

O nouă ediţie Therme Forum a adus la Sibiu mari arhitecţi din toată lumea

Ieri a debutat şi o nouă ediţie a Therme Forum, eveniment asociat al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Constantin Chiriac, preşedintele FITS, Robert Hanea, preşedintele Therme Group, arhitectul american Joshua Ramus, cunoscut pentru crearea Perelman Performing Arts Center din New York, centrul construit pe o parte din spaţiul ocupat de World Trade Center, şi arhitectul român Alexandru Găvozdea au avut o dezbatere despre transformarea creativă a spaţiilor neconsacrate artelor spectacolului, dar redescoperite în scopuri culturale. FITS şi TNRS sunt pionieri în acest domeniu în Sibiu, oferind publicului spectacole în spaţii neconvenţionale încă de la primele ediţii ale Festivalului.
Probabil cel mai cunoscut spaţiu neconvenţional reconvertit este Fabrica de Cultură, care a devenit un punct focal al FITS şi care va deveni în următorii ani unul dintre cele mai importante centre culturale din Estul Europei.