Iohannis s-a întors acasă. Foarte bine. Şi ce dacă?

Era de aşteptat ca întoarcerea lui Klaus Iohannis la Sibiu să fie una aproape glorioasă. Sibiul este cunoscut ca un oraş nu atât de conservator sau tradiţionalist, cât de înţepenit în concepte. Adică înţelegi, Iohannis a fost adorat la Sibiu, la modul, cum să spun, faraonic. Adică nu am mai văzut atţia fanatici susţinători ai cuiva din vremea lui Iliescu, cel care lucra pentru liniştea noastră şi a lui Petre Roman care umplea Piaţa Mare de fani, chestie ce au reuşit-o până acum cam puţine (spre deloc) trupe ce au concertat acolo. 

Sibiul nu poate funcţiona decât cu un lider carismatic, apărat cu fanatism de partizanii lui, care în acest fel au şi ei un sens al vieţii lor şi un prilej de mândrie locală soră cu fascismul. Unii îl adoră că "a făcut treabă" la Sibiu, fără a vedea CUM a făcut-o şi ce rezultat are ea, treaba. Alţii că e etnic german şi moda acum este să îi adori pe saşi, nu să te împiedici de ei şi să faci mişto, cum se petrecea înainte ca aceştia să plece în masă în anii '90. Alţii că el, ca etnic german, reprezintă occidentul civilizat, nu ca sudiştii ăia de la Bucureşti care reprezintă Fanarul şi Balcanul şi că de aia Sibiul este singura stea strălucitoare din galaxia oraşelor româneşti. Alţii, din solitaritate etnică sau de partid. Alţii că aşa cred ei că face lumea bună, sau pentru că încă se mai visează austro-ungari sau mităloeropeni.

Cariera lui Iohannis ca primar-preşedinte a fost una cel puţin interesantă. Profesor în topul popularităţii elevilor, la fel, foarte popular când era la inspectoratul şcolar. A fost acel "altceva" atunci când a candidat la Primăria Sibiu. Ceva nou care, culmea pentru oraşul ăsta inert, promitea ceva. Aşa a şi fost. Sibiul, după lanţul repetitiv de mandate Iohannis, a ieşit schimbat. În bine şi în rău. Printre altele, a fost amuţit orice spirit combativ al presei, majoritatea publicaţiilor cu nume luând poziţia de drepţi/ghiocel când era vorba de primărie şi participând silitor la conferinţele de presă ce se transformau tot mai mult în monoloage  dictate reprezentanţilor media. Dar măcar existau, spre deosebire de acum. Se treceau lejer cu vederea absenţele primarulului de la evenimentele "româneşti", chiar sărbători naţionale, pretextându-se agende încărcate sau prezenţa lui în altă parte. În 2014, când a fost chemat la candidatură, eram sigur că va ajunge preşedinte. Lumea îl cerea, toţi cei care veneau la Sibiu erau pe spate şi uimiţi cum e în oraşul cu primarul sas pe care-l doreau şi ei. Nu a fost problemă ca Iohannis să ajungă preşedinte. Un preşedinte ales şi reales, cu adepţii lui fanatici care făceau urât, chiar cu un protest aranjat în aşa fel încât să îl susţină. Chiar dacă a făcut multe erori ca preşedinte, imaginea lui a început să pălească abia după ce el a pus capăt războiului cu PSD care măcina până la uzură viaţa politică de la noi. Lucru care a oripilat USR, aşa zisa "societate civilă" şi în general progresiştii de profesie, care au întors armele ca la 23 august, amplificându-i lui Iohannis toate erorile, intenţionate sau nu, şi atacându-i imaginea pe toate fronturile. Românii, văzând că asta e moda, au sărit şi ei din barca lui "preşedintele meu" în cea a lui "cel mai slab preşedinte din istorie" şi era amuzantă să văd "elite" şi văvedemi sau ambele care scuipau fix unde au lins. În fine, a urmat circoteca prezidenţialelor, Iohannis şi-a dat demisia şi acum s-a întors, plin de glorie, acasă. 

Primăria l-a întâmpinat cu un bun venit care aminteşte prin limbaj de articolele din Scînteia scrise cu ocazial zilei de naştere a lui Ceauşescu, şi aştept un montaj literar-.muzical-coregrafic sau întrunriea corurilor reunite în Piaţa Unirii, pentru a-i da slavă. Sibienii au fost încântaţi, mulţi au şters totul cu buretele, şi i-au spus "Bun venit". Presa stătea la poartă ca să-l prindă intrând în curte cu maşina (a şi intrat). Pun pariu că prima lui apariţie publică va fi rupere ca popularitate. 
Nu am putea spune că ascensiunea şi cum să zic, des-censiunea lui Iohannis nu a fost interesantă în materie de comportamentul maselor. Oraşul care avea nevoie de un idol îl are acum înapoi. Iohannis s-a întors acasă. Doar câţiva indiferenţi spun "Foarte bine, şi ce dacă?"