Învierea Domnului – restartarea lumii

Prin Înviere, Iisus ne cheamă la o altă viață, la viața Lui Dumnezeu. Mântuitorul ne-a câștigat intrarea în ea cu prețul scump al Crucii, al răstignirii, al durerilor și al suferinței, care însă s-au prefăcut, cu puterea Lui Dumnezeu, în Înviere.

Viața cea veche, cea legată de pământ, are în ea mai degrabă umbra vieții celei adevărate. Înțelesul profund al Învierii Domnului este acela al recreerii lumii, al reînceperii ei. Învierea, dincolo de a fi un eveniment punctual, este declanșarea unui proces, este restartarea unui proiect.

Învierea trimite, într-un mod foarte limpede, la primele momente de după facerea lumii de către Dumnezeu. Are loc în prima zi a săptămânii (duminica), atunci când Creatorul la început a creat lumina. De asemenea, Învierea se petrece într-o grădină, ceea ce ne aduce aminte de grădina Edenului, în care Dumnezeul îi așază pe primii oameni. De asemenea, primul gest al Mântuitorului la întâlnirea cu ucenicii după Înviere, este acela de a sufla asupra lor și de a le da Duh Sfânt, așa cum Dumnezeu a suflat odinioară suflare de viață peste Adam.

Prin Înviere apare, așadar, un tip de om nou și apare o misiune. „Luați Duh Sfânt” și „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi”. Ne amintim de misiunea încredințată primilor oameni în Rai de către Dumnezeu: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și îl stăpâniți”. Este acea misiune dintru început, aceea de a face din întregul cosmos o biserică, un templu al lui Dumnezeu, în care Dumnezeu să fie permanent prezent, în care oamenii să fie ca niște preoți, ca niște profeți, care să se sfințească și care să sfințească prin ei întreaga lume.

Domnul Iisus face inversul la ceea ce a făcut Adam și urmașii săi. Dacă omenirea, în căderea ei, a transformat prin păcat și prin neascultare viața în moarte și lumina în întuneric, Fiul lui Dumnezeu transformă moartea Sa în viață și face ca din întunericul rece al mormântului să răsară lumina. În noaptea lumii aflate sub legile păcatului, a nedreptății și a violenței, răsare lumina unei lumi noi, a unei nădejdii covârșitoare. Hristos este sămânța unei noi umanități, sămânța unui nou popor.

În toată săptămâna luminată, dar și în toată viața noastră, noi, creștinii, trebuie să demonstrăm că am înțeles lucrul acesta, că menirea noastră de creștini este aceea de a deveni, la rândul nostru, martorii Învierii, fii și fiice ale Lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, în puterea Duhului Sfânt. Realitățile concrete prin care ne întâlnim cu Învierea Domnului sunt în apa Botezului nostru și în Sfântul Potir al Dumnezeieștii Împărtășiri.

Adevăratul sens al Învierii se descoperă celor care aleg să își curețe ochiul minții, celor care doresc mai mult cuvântul lui Dumnezeu decât cuvintele oamenilor, mai mult pâinea lui Dumnezeu decât pâinea proprie. Știind că ființa noastră este una avariată și viața noastră este una sângerândă, Hristos ne pune înainte propriul trup și propria viață. Nu Îl putem primi pe Domnul la modul deplin decât dacă Trupul Lui devine trupul nostru, dacă Sângele Lui devine sângele nostru și dacă viața Lui devine viața noastră. Altfel, rămânem doar cu o simplă emoție sau cu o manifestare strict intelectuală.

Iisus, în Taina Împărtășirii, face un fel de transfuzie. Pune în locul sângelui nostru, care nu mai poate susține viața cea adevărată, sângele Lui; și în trupul nostru, trupul Lui; pentru ca viața Lui să fie viața noastră; o viață de fii ai Tatălui la masa Împărăției și a vieții veșnice. Încă de aici, de pe pământ. Iar acest lucru îl facem mereu în biserică, la fiecare Sfântă Liturghie.

Să fim și noi de nerecunoscut, asemenea apostolilor. Din oameni paralizați de frică, îndoială și dezamăgire, să devenim pătrunși de biruința Domnului asupra morții, de dragostea, de bucuria și de puterea care izvorăsc din mormântul gol al lui Iisus.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Pr. Dr. Alexandru Dădîrlat

Biserica Sfinții Arhangheli – Trei Stejari – Sibiu