Investițiile frânează, oportunitățile rămân: cum vede Wolfgang Köber, președintele Clubului Economic German Transilvania, șocurile din industria europeană

Crizele europene, tranziția accelerată din industria auto și instabilitatea fiscală din România pun presiune pe investitori și companii. Cu toate acestea, Wolfgang Köber, președintele Clubului Economic German Transilvania, vede în regiune nu doar vulnerabilități, ci și resurse solide: o cultură a muncii matură, exemple consistente de creștere și un potențial încă insuficient valorificat de internaționalizare. Într-un dialog deschis, Köber radiografiază starea economiei locale și europene, provocările pieței muncii și lecțiile necesare pentru următorii ani.

În ce stadiu se află investițiile cu capital german în România, în Sibiu, în Transilvania. Cum interpretați ritmul actual al investițiilor? Vorbim despre o maturizare a pieței, despre o contracție, o prudență accentuată?

Aș vrea să ofer înainte puțin context. Multă lume îi vede pe investitori ca pe niște exploatatori, ca și cum am fi angajatori răi care doar profită de oameni. Nu se vede însă plusvaloarea reală pe care o aducem economic: locuri de muncă, stabilitate, posibilitatea familiilor de a-și face planuri, un trai decent, chiar dacă veniturile nu sunt mereu cele mai mari. Oamenii au un loc sigur de muncă. Dar pentru asta, investitorii au nevoie de un mediu economic stabil.

La noi, însă, la fiecare câteva luni apare câte o modificare. Zona fiscală este extrem de șubredă în momentul de față. La fel și partea de salarizare minimă. Nu poți să faci un plan de business pe termen mediu sau lung. Când vrei să construiești un proiect cu finanțare, îți faci simulări; dacă acele simulări devin imposibil de crezut din cauza schimbărilor constante asupra cărora nu ai nicio influență, proiectul devine nesustenabil.

De aceea, acum investitorii sunt foarte reticenți. Mulți restructurează, multe firme reduc forța de muncă. Piața nu mai e cea de acum câțiva ani, iar recesiunea generală din Europa ne afectează puternic. Totuși, fiind pozitiv și optimist, cred că orice criză creează și oportunități. Avem o cultură a muncii foarte bine pusă la punct, apreciată în comparație cu restul Europei. Suntem o forță de muncă matură: cunoaștem regulile, respectăm programul, avem disciplină – iar asta ajută antreprenorii, pentru că știu că pot construi pe baza unui colectiv stabil.

Încurajez antreprenorii care aveau idei, dar le-au abandonat din lipsă de personal, să le reia acum, pentru că pot găsi o șansă în această perioadă. Desigur, apasă foarte mult și situația din Ucraina, un război care nu se mai termină, precum și volatilitatea globală, inclusiv a unor lideri importanți de peste ocean, la care azi totul e negru, mâine e alb. Toate acestea afectează spiritul antreprenorial peste tot în lume.

Criza din industria auto tradițională – cât de gravă este pentru România?

Nu m-aș limita doar la efectele asupra României. Toată Europa depinde de industria auto. Suntem cu toții de acord că e nevoie de schimbare, de alternative la motorul cu combustie, dar nu poți schimba direcția peste noapte. Trecerea trebuie să fie lină: să pregătești infrastructura și consumatorul.

Un exemplu foarte clar îl vedem în Germania. S-a insistat masiv pe tranziția spre motorul electric, însă rețeaua de încărcare nu face față. E o nebunie să împingi un program atât de ambițios fără să ai infrastructura minimă necesară.

Apoi e o altă problemă: concurența neloială cu Asia. Ca să produci în Europa, trebuie să îndeplinești foarte multe norme și standarde – toate costisitoare. În alte piețe, standardele nu sunt nici pe departe la același nivel, ceea ce le permite să producă mult mai ieftin. E clar că la preț nu putem concura. La calitate, au evoluat și ei mult. Dar factorul cost face diferența și ar trebui analizat serios de legiuitorul european.

Wolfgang Köber (rândul din spate) la lansarea noii linii de producție la Star Assembly, Sebeș

Unde sunt problemele majore? În costurile cu energia, cu forța de muncă?

Probleme sunt pe ambele planuri. Situația din Ucraina a afectat masiv costurile la energie. Germania importa enorm din Rusia; ieșirea din această dependență a fost necesară, dar efectele sunt mari și încă vizibile. Industria grea germană suferă puternic.
Nu putem vorbi de o singură cauză – e un cumul de factori. În plus, politica europeană, deși urmărește obiective corecte – mașini verzi, emisii scăzute – nu ține pasul cu realitatea infrastructurii actuale.

Cum se resimt toate aceste schimbări europene în Sibiu, asupra companiilor de aici?

România resimte impactul pentru că foarte multe companii de la noi furnizează componente de bază pentru orice model auto european. Nu există mașină produsă în Europa care să nu aibă măcar una–două piese din Transilvania, inclusiv din Sibiu.

Cu câțiva ani în urmă, împreună cu colegii din Brașov, am construit un concept numit „Transylvania Car”, în care am integrat toate componentele despre care știam că se produc aici. Mașina era încărcată: de la volan, la scaune, cablaje, airbaguri, senzori, faruri. E impresionant câte piese se fac în regiune.

Am văzut la Sibiu producția generației viitoare de chei pentru BMW sau Bentley. La Continental – devenit ulterior AUMOVIO – se dezvoltă tehnologii incredibile. Avem antreprenoriat și competență. La Sebeș, uzina de transmisii Mercedes este cea mai performantă unitate Mercedes din afara Germaniei. Acestea sunt motive reale de optimism.

Desigur, dacă industria auto europeană trece prin transformări, noi suntem prea mici ca să influențăm direcția. Dar putem beneficia, dacă ne menținem competitivi.

Cum priviți deficitul comercial și cum putem crește plusvaloarea în România?

Într-adevăr, importăm mai mult decât exportăm. Soluția este încurajarea mediului economic autohton să treacă granița și să intre pe piața europeană. Se poate. Normele permit. Fondurile există. Trebuie curaj.

Avem firme locale care exportă echipamente medicale premium în toată Europa, deși sunt aproape necunoscute în Sibiu. Alt exemplu: un membru al clubului nostru, de etnie germană, dar născut aici, a investit în producția de cablaje cu fibră optică. La un eveniment s-a întâlnit cu reprezentanții Mercedes și acum cablajele lui ajung în Germania, vin apoi înapoi în România pentru integrare și devin parte a unui produs premium.
Astfel de povești există. Trebuie doar să încurajăm internaționalizarea.

Dacă ați avea o întâlnire cu premierul Bolojan, ce i-ați spune? Ce soluții ați propune?

Dar dacă aș vorbi cu premierul, aș încuraja, în primul rând, dialogul. Cât mai larg. De la omul simplu până la cel mai specializat profesionist. De multe ori, politicienii primesc informația doar într-o „sferă” limitată, fără perspectiva omului obișnuit. Asta distorsionează imaginea reală. Cu cât ai mai multe voci la masă, cu atât deciziile pot fi mai echilibrate.

Cum simțiți că au evoluat companiile din Sibiu în ultimul an?

Aș zice că nu doar în ultimul an – evoluția trebuie privită mai amplu. Crizele sunt ciclice. Trendurile urcă, coboară, revin. Important e cum reacționează companiile.

Investițiile în Sibiu au început, aproape toate, cu multă rezervă. Primul pas e să atragi atenția unui străin asupra României. Imaginea noastră în Vest e bună și mulți români integrați acolo contribuie la asta: arată că avem oameni serioși, muncitori. Așa se nasc primele curiozități ale investitorilor.

Exemple sunt multe: ifm, care a început cu un birou mic și acum are investiții de zeci de milioane de euro, cu 1.500 de angajați; AUMOVIO, care a crescut de opt ori; Harting, cu dezvoltări succesive.

Dacă vezi astfel de creșteri, înseamnă că investitorii au încredere în piață. Sibiu atrage oameni: climat bun, siguranță, conexiuni aeriene excelente, autostradă în fața casei, oferte culturale bogate. E un oraș în care merită să trăiești.

Spuneți, așadar, că problemele actuale sunt mai degrabă conjuncturale și nu de structură?

Da. Nu neg că există provocări, dar nu le-aș numi probleme structurale majore. România a evoluat mult ca sistem, în legislație, fiscalitate, forță de muncă. Sigur, birocrația e o povară – de la autorizații ISU până la alte proceduri. Înțeleg de ce sunt stricte, după tragediile din țară, dar schimbarea regulilor în timp afectează orice operator economic.

Cum vedeți domeniul forței de muncă și mediul necesar pentru creativitate și eficiență din perspectiva proiectului de lege privind burnout-ul, care urmează să intre din nou în consultare?

Nu am finalizat analiza proiectului, dar burnout-ul e o problemă reală. Ajunge uneori la cazuri dramatice. Ne pune întrebarea dacă, ca antreprenori sau colegi, ne facem datoria umană față de oameni.

Viața a devenit foarte încărcată. În goana pentru performanță uităm de omenie. De aceea sunt importante momentele care ne încetinesc puțin: perioada Crăciunului, de exemplu. Nu trebuie să fie doar comerț și luminițe, ci și timp pentru conectare umană.

Cum vedeți perioada următoare, anul 2026? Ce provocări ne așteaptă?

Foarte mari. Unele măsuri pe care le vedem acum pe masa Guvernului sunt restante de ani buni. Dacă ne comparăm cu alte economii din Vest sau Nordul Europei, structurile noastre nu seamănă deloc cu ale lor.

Poate e momentul ca și oamenii din sistemul public — care pot fi, de altfel, foarte bine pregătiți, patrioți și dedicați – să își găsească locul unde pot contribui maxim. Restructurarea e necesară, dar trebuie făcută cu calm, cu analiză la rece, nu la modul global și pripit. Fiecare caz trebuie evaluat individual.

Îndemn doar la dialog, echilibru și profesionalism. Nu e vorba de politică sau preferințe personale – ci de competență și responsabilitate.

Interviu publicat în ediția print din 20 noiembrie 2025 în suplimentul Tribuna Financiară