Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis: Halele vechi de la Rieger rămân monumente istorice

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluționat definitiv dosarul ce avea ca obiect anularea Ordinului Ministrului Culturii care prevedea clasarea respectivelor construcţii respingând ca nefondate recursurile declarate de societatea "Casa Alba-Independenţa" S.A. ca recurent-reclamant împotriva Încheierii din 10 februarie 2022 şi a Sentinţei civile nr. 1830 din 29 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti. S-au admis în schimb recursurile declarate de Ministerul Culturii şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu (ca recurenţi-pârâţi) împotriva Sentinţei civile nr. 1830 din 29 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti. Hotărârea Înaltei Curţi este definitivă.

"Respinge recursul principal şi recursul incident declarate de recurenta – reclamantă Casa Alba – Independenţa S.A. împotriva Încheierii din 10 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Veche – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei civile nr. 1830 din 29 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate. Admite recursurile declarate de recurenţii – pârâţi Ministerul Culturii (fost Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale) şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu împotriva Sentinţei civile nr. 1830 din 29 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa recurată, şi în rejudecare: Respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunţată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei", se arată în Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Decizia ÎCCJ a fost făcută publică şi de Societatea "Casa Albă Independenţa" SA, într-un document (raport curent) emis în martie anul acesta, în care se aduce la cunoştinţă decizia, precizând însă că "Sentința în cauza nu impactează asupra demersurilor societății (…) pentru realizarea PUZ-CP".

Conform Listei Monumentelor Istorice din 2015, publicată în Monitorul Oficial Nr. 113 bis din 15 februarie 2016, fosta fabrică "Rieger"- Întreprinderea "Independenţa" este parţial monument istoric, (poziţiile 362-373) de categorie B (interes local) codul SB-II-a-B-21085

cu 11 construcţii (Corpurile A -G, I-J, M şi O) sub denumirea "Ansamblul primei fabrici ardeleneşti de maşini agricole şi turnătorie de fer (da, "de fer", aşa scrie, n.n.) Andreas Rieger".

Un "război" lung între Independenţa-Casa Albă şi Direcţia de Cultură/Ministerul Culturii

Pe 17 ianuarie 2014, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2.031, se decide clasarea ca monument istoric, categoria ansamblu, grupa valorică "B", a "Primei fabrici ardelene de maşini agricole şi turnătorie de fer (da, "de fer", n.n.) Andreas Rieger" din Sibiu, str. Ocnei nr. 33.

Documentul este însă atacat în instanţă de către SC "Casa Albă – Independenţa SA". Urmează o întreagă odisee juridică, cu mai sus menţionata firmă ca reclamant şi de cealaltă parte, Direcţia Judeţeană de Cultură Sibiu şi Ministerul Culturii ca pârâte, la Sibiu sau la Curtea de Apel din Bucureşti. O odisee plină de contestaţii, amânări, admiteri şi respingeri, solicitări sau anulări de expertize, chiar cereri de cercetare judecătorească la faţa locului, plus alte detalii juridice care ar fi prea multe şi prea repetitive pentru a le mai menţiona aici. În final, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, de pe 29 noiembrie anulează parţial Ordinul 2031/27.01.2014, (care iniţial făcea referire la mai multe construcţii din incinta "Independenţa" ca fiind clasate, dar în acelaşi timp menţinea acelaşi ordin de clasare pentru restul de 12 construcţii. Hotărârea CAB nu era definitivă, ea putând fi atacată prin recurs, ceea ce s-a şi petrecut.

Astfel, o parte din halele vechi ale fostei "Rieger" ulterior "Independenţa", au rămas clasate ca monument istoric, fiind, pare-se şi salvate cu ocazia aceasta. Dacă mai există şi alte detalii ale părţilor care ne-au scăpat sau dacă sunt erori în cele scrise, suntem deschişi la orice informaţie suplimentară din partea oricărei părţi.

Situaţia în teren: nu prea plăcută, pe cât se poate vedea

O zonă fostă industrială abandonată de mai mulţi ani, chiar dacă are o valoare istorică vizibilă, la prima vedere nu este un peisaj tocmai plăcut pentru cineva (ne)educat să creadă că monumente istorice sunt doar cetăţile strălucitoare, ruinele cu lustru de nou, castelele cu loc de joacă sau centrele "vechi" ale oraşelor, înnoite kitschos tocmai pentru a atrage turişti fără pretenţii de a vedea ceva valoros. La fel, istorie înseamnă şi altceva decât bătălii, daci, cavaleri, spartani, evul mediu, Brukenthal sau Cuza Vodă.

În alte ţări, istoria industrială şi monumentele ei sunt apreciate şi întreţinute. Menţionăm aici, printre extrem de multe altele, complexul industrial din Valea Ruhrului în Germania, existenţa Asociaţiei Rutele Europene ale Patrimoniului Industrial – ERIH sau chiar complexul – vizitabil – al fabricii de bere din Plzen, unde se fabrică faimoasa Pilsner Urqell. Chiar şi în România avem, la Cluj, "Liberty Technology Park", o fostă platformă industrială care a devenit primul parc tehnologic din România.

Iar Sibiul, ca unul dintre oraşele industriale cu vechime de pe actualul teritoriu al României, încă are ce arăta. Aceasta dincolo de prejudecata că la o fabrică veche nu ai ce vedea şi că trebuie neapărat pus tot la pământ pentru a construi orice altceva, mai ales mall-uri sau blocuri. Sibiul este faimos prin desfiinţarea patrimoniului industrial prin demolare: Arsenalul, Mecanica, Balanţa, Abator, Amylon, Cazangeria sunt câteva dintre dispariţiile remarcabile de pe harta Sibiului, chiar dacă unele construcţii aveau valoare istorică şi puteau fi salvate.

Problema cu aceste spaţii şi clădiri este că, o dată abandonate, ele pot păţi orice: se pot deteriora, în mod natural sau "ajutate", în ultimul caz tocmai pentru a întări impresia de peisaj urât care trebuie ras de pe suprafaţa oraşului.

Ne întrebăm, în cazurile acestea, cu ce se ocupă paza din zonă, atâta vreme cât se permite oricui să facă grafitti-uri, să spargă ferestre, să spargă ţigle, toate ajutând la distrugerea unei clădiri care era de fapt întreagă şi robustă.

Fosta fabrică "Independenţa", cu Halele Rieger cu tot, sunt dificil de văzut şi nu ştiu cât de uşor de vizitat chiar pentru presă, mai ales datorită statutului de proprietate privată. Pe cât ni s-a permis aşa prin gard şi peste şi fără a încălca graniţele proprietăţii, putem spune că starea lor nu este una bună, dar, în Sibiu, nu sunt singurele monumente istorice deteriorate. Poate acum, cu clasarea definitivă pe listă, se va face ceva în sensul acesta, mai ales că se anunţă proiecte mari în zonă.

Proiecte mari în zona Independenţa

Conform Planului Urbanistic de Zonă Construită Protejată – PUZCP numit "Construire ansamblu funcţiuni centrale şi mixte", zona aceasta va suferi trasformări mari. În primul rând, spre Râului şi Tg. Fânului, "zidul" gardului betonat de acum ar putea fi înlocuit de un alt "zid", al unei construcţii cu şapte etaje, cu înălţimea de 20m. La fel, conform aceluiaşi plan, halele clasate vor fi "înconjurate" de construcţii cu unul sau mai multe niveluri, cu înălţimi, în unele cazuri, de până la 16-20m (spre str. Râului).

În mijlocul zonei este proiectat un spaţiu-verde scuar, înconjurat-umbrit de clădirea/clădirile cu şapte etaje, la care se adaugă plus alte porţiuni verzi, mai mici ca suprafaţă. Strada Ocnei va redeveni stradă din alee a fabricii, aşa cum era şi în trecut. Va mai fi scoasă în evidenţă vechea Alee a Şcolarilor, care era paralelă cu str Zidului şi vor apărea, în plus, trei alei în interior plus trei pasaje pentru biciclişti şi pietoni.

PUZCP-ul este proiectat de SC A. PLAN SRL şi a fost coordonat de arh. Alexandru Găvozdea cel care l-a şi proiectat/redactat, alături de arhitectul stagiar Răzvan Muntean.

Nu ştim cum va afecta aceasta zona, cert este că în cazul în care se va construi, peisajul zonei va fi schimbat foarte mult. Nu ştim dacă a mai avut modificări ulterioare.

Ce spune legislaţia: şi clădirile industriale pot fi monumente istorice

Pentru ca să nu pară ciudată ideea asta ca o hală sau atelier al unei fabrici să fie monument istoric, precizăm că, aşa cum prevăd normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2.260 din 18 aprilie 2008, sunt patru criterii care fac ca un "bun imobil" să poată fi clasat ca monument istoric.

Primul este cel al vechimii. Adică dacă e vechi, poate fi monument. În cazul clădirilor industriale, "vechi" poate însemna din secolul XIX până în anii '40.

Alt criteriu se referă la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică. Fiind vorba de o fabrică veche sau elemente ale unei fabrici vechi, nici nu se poate comenta cu privire la inexistența acestei valori. Care poate fi verificată în teren oricând. Al treilea criteriu este cel referitor la frecvență (raritatea și unicitatea). La cât s-a demolat la spaţii industriale vechi, nici nu se mai pune problema aici. Ultimul criteriu este cel referitor la valoarea memorial-simbolică. Deci avem aici prima fabrică de maşini şi turnătorie din Transilvania. Adică valoare şi memorială, şi simbolică.

Ce va fi în continuare, rămâne de văzut. Cert este că, cel puţin juridic, o bucată mică din istoria Sibiului a fost salvată. Altele nu au mai avut şansa asta, fiind jertfite în favoarea mall-urilor şi a blocurilor unele lângă altele.

Noi vom fi, oricum, atenţi la ce va fi în continuare pe la Independenţa.