În intersecţia orgolilor nu există sens giratoriu

Limba română nu e niciodată cum crezi că vorbeşti 

Când eşti în intersecţie, alţii s-ar putea să te ocolească, în funcţie de timpul din existenţa ce le-a mai rămas. S-ar putea să nu-ţi convină cum se "învârt" ceilalţi, motiv pentru care discuţia despre /dintre amabilitate şi acceptarea convingerii e încă o "amabilitate conceptuală".  În toate sensurile tentativelor politizate, nici intersectarea gândurilor nu poate fi împinsă mai încolo-mai încoace, dar nicidecum statornici nu suntem.
Nu e indicat să perseverăm în afara gândirii de pespectivă, dar nici să abandonăm când alţii se află în contra-sens, tocmai când opţiunea unui limbaj iraţional nu se poate dimensiona şi accepta prin poziţionare (sau moralitate) raţionale, sau doar aşa, ca o vânzoleală statornică într-o coabitare fără sensuri. 
***
Părerile despre viitorul guvernării se intersectează între parantezele deschise ale Coaliţiei, unde se exprimă, eufemistic, orgoliile prim-vicepreşedintelui PNL şi premierul-actualul preşedinte PSD. Ce au demonstrat cei doi în aplicaţie contra-ceptivă şi protagonistă prin vorbele, gesturile, comentariile şi dinamitarea contractului politic, se potriveşte personajelor şi vorbelor lor. Cei doi, întâmplător asemănători (pe sensul individualizat) şi neapărat politicianişti, se intersectează prea des, motiv pentru care nici peluza naţională, nici anturajul, nu se încrâncenează partizan. Cei doi joacă la două capete (de parcă ar fi doar unul) şi îşi exprimă duplicitatea prin "cooperare" introvertită. 
Protagoniştii recentului scandal extra-uterin al Coaliţiei, nu se dezmint. Adică, nu le convine să fie doar logici. Premierul îl mitocăneşte pe celălalt, acuzând că în piaţa publică celălalt poartă un ceas Rolex de vreo 30.000 euro, când negociază legătura de pătrunjel. În replică, neinspirată şi fără respect a venit ameninţarea cu ieşirea din Coaliţie a PNL, îngroşată şi susţinută prin alt "vice", care a constatat că alianţa e pe contrasens de 6 luni. Au fost adoptate jigniri, ifose şi "golaniade" de ambe` replici, până când s-a trezit fostul premier că e dator să empatizeze: "Ne trebuie linişte şi trebuie să gândim ceea ce trebuie să facem pentru români". E fraza (recuperatorie) a unui discurs din mandatul unei coaliţii fără coalizare şi intenţii "giratorii". 
Binecuvântarea unuia este forma blestemului celuilalt. Doar aşa se exprimă "coalizanţii", la piaţă. În piaţa privată, toţi poartă Rolex-uri la mâna stângă-dreapta, în buzunar, pe pereţi şi pe clopotniţa partidului. Ceasul ticăie. E vremelnic. Arată cum se intersectează, de două ori, aceeaşi roată pe axa timpului. E o limită în toate şi personajele nu se potrivesc. Nu interesează cât costă un Rolex, cu mână cu tot. Totul ticăie între ambiţiile Coaliţiei. Dacă ar avea limite, timpul nu s-ar pierde în favoarea orgoliului. Ne învârtim într-o intersecţie cubică, pe laturile orgoliilor dintr-o încercuire fără intenţie. 
Câteodată nu are sens să te învârţi, orgolios, într-un sens giratoriu…