Imaginea decăderii Păltinișului, stațiunea comparată cândva cu Karlovy Vary

Andy Fazekas, fost sportiv și unul dintre administratorii domeniului de schi Arena Platoș, readuce în discuție situația actuală a stațiunii Păltiniș, cea mai veche stațiune montană din România.

Într-o postare pe pagina sa de socializare, Fazekas își începe mesajul cu „niște cifre reci despre începutul unor stațiuni”, amintind că, în 1895, la inițiativa Siebenbürgischer Karpatenverein (SKV), „se năștea Păltiniș – Hohe Rinne – Szebenjuharos”. În paralel, el menționează că Ischgl „a așteptat până în 1960”, Courchevel „și-a săpat fundația în 1946”, iar Bansko s-a dezvoltat „după anul 2000”.

Imaginile care însoțesc textul zugrăvesc un Păltiniș abandonat, cu cabane deteriorate, în care natura „recuperează tot ce i s-a luat”.
„Nu-mi doresc o țară ca afară, deși dacă ar fi fost altundeva, atunci probabil că aceste bijuterii ar fi strălucit din nou, conservate pentru generațiile următoare, utilate cu viață și suflet, așa cum au fost dintotdeauna”, mai scrie Fazekas, cu referire la imobilele din zona centrală a stațiunii aflate în stare de degradare.

Fosta clădire a poștei se numără printre cele care riscă să devină doar o amintire, chiar dacă, ironic, pe fațada acesteia este montată o plachetă care face trimitere la momentul înființării stațiunii sibiene de către SKV, în 1895.

„În clădirea poștei intram, cică, să sun acasă; de fapt, îmi decongelam corpul în așteptarea camionului care făcea cursa Sibiu–Păltiniș și retur. Camion care avea în spate o cușcă metalică neîncălzită, dar sursă de tot felul de povești ale celor care urcau, pe care le ascultam cu urechile ciulite, dar puțin amețit de gazele de eșapament care mai scăpau înăuntru. În aceste cabane din centrul istoric, trosnitul lemnelor care ardeau în soba deschisă, mirosul mâncării și sporovăitul din fundal al oamenilor de care încă îmi amintesc bine îmi sunt și acum la fel de vii”, rememorează Andy Fazekas perioada în care stațiunea era animată de turiști și sportivi.

Grilaje cu lacăt, fațade scorojite, un autobuz abandonat și pomi care cresc pe lângă ziduri neîngrijite completează imaginea unui Păltiniș care nu seamănă deloc cu stațiunea descrisă odinioară drept „cel mai frumos loc din munții de la răsărit de Karlovy Vary”.

Loc al controverselor

Păltinișul a traversat, după 1990, o perioadă cu multe suișuri și coborâșuri, de la preluarea activelor societății „Păltiniș” de către omul de afaceri Emilian Pătru, cunoscut drept „Milucu”, la investițiile lui Teodor Ancuța și transferul fostei „Case a turiștilor” către afaceristul Daniel Țepeș.

Lipsa unei strategii comune a proprietarilor de hoteluri și pensiuni, la care s-a adăugat implicarea insuficientă a autorităților publice care dețin terenuri în zonă, face ca Păltinișul, descris cu mândrie drept cea mai veche și cea mai înaltă stațiune montană din România, să pară astăzi, în ochii multora, un loc în derivă, rămas fără o direcție clară de dezvoltare.