Dacă e miercuri, găsim povestea săptămânii pe pagina de socializarea a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean:

„La marginea… Mărginimii Sibiului se află Tălmăcelul, sat care se laudă cu trei fire de apă traversate de poduri și podețe atât de multe încât, câteodată, localnicii se mai alintă la gândul că sunt un fel de mică Veneție transilvăneană.

Nu de multă vreme, pe o culme din apropiere, sătenii au ridicat o cruce metalică de mari dimensiuni ce luminează noaptea aidoma unui far pe faleza mării, ghidând de data aceasta doar speranța în mai bine a celor peste 1.000 de suflete ce-și duc traiul în casele înșiruite la poalele dealului Podișor.

Ilie Rotaru este cunoscut în sat din mai multe motive: pentru muzeul etnografic pe care l-a amenajat în casa bunicilor săi, pentru că ani buni a fost cabanier ceva mai sus, la Prejba și pentru că, în urmă cu vreo 40 de ani, sătenii îl vedea „zburat” peste graniță.

„De când mă știu am fost fascinat de avioane. Tata a fost servant și mitralior pe un avion de luptă în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Când s-a întors acasă, mi-a vorbit mult despre avioane. Avea și reviste după care am început să fac primele schițe de navomodele”,spune Ilie Rotaru în timp ce  meșterește  la macheta unui avion cu elice.

Aflu că pasionații de navomodelism au o problemă în a-și procura combustibilul pentru avioane: „Se folosește eter, metanol și ulei de ricin. Sunt unele restricții în vânzarea lor, însă am găsit soluția: motocositorile pe benzină, din acelea pe care le ți pe umăr”. Într-adevăr, avionul în lucru are un motor pe benzină de la o fostă motocositoare, jertfită astfel pentru un scop cu adevărat… înălțător.

În timp ce copiii de seama sa băteau ulițele Tălmăcelului de acum o jumătate de secol, tânărul Ilie Rotaru cioplea bucăți din lemn, pe care le șlefuia, le prindea cu clei, ațe și bucăți de sârmă, transformându-le în aeromodele. „Acesta este un Messerschmitt german, iar lângă avem un P2 sovietic cu care rușii au bombardat Berlinul. S-au duelat în război, acum stau liniștite”, spune zâmbind bărbatul în timp ce-și prezintă cele 100 de replici în lemn ale celor mai faimoase avioane de luptă folosite în cele două războaie mondiale prin care omenirea a fost târâtă.

Fokker Triplane, Nieuport 28, Stuka, Junkers sunt doar câțiva mari producători ale căror avioane au fost copiate în lemn de Ilie Rotaru. Are și un model apropiat sufletului său: „Este un Jungermeister folosit de marele sportiv Alexandru Papană atunci când a câștigat concursul de zbor pe distanța New York –  Los Angeles.”

Despre Alexandru Papană, ofițer al Armatei Române, istoricul Nicolae Iorga scria în 1936:  “E sigur că propagandistul cel mai mare pe care-l avem în momentul de față e locotenentul Papană. Acest îndrăzneț ostaș nu scrie cărți și nu ține discursuri, nu se prezintă în adunări internaționale… Dar el e stăpânul indiscutabil, cu neputință de a fi bătut, al mașinei cu care zboară.“

Pasiunea lui Ilie Rotaru pentru aeromodelism a generat un zvon care o circulat o bună bucată de timp prin Tălmăcel: „Era pe la sfârșitul anilor `80, chiar înainte de Revoluție. Lumea vorbea că-mi fac avion ca să fug de comuniști. Era perioada în care se vorbea pe ascuns cu se fuge din țară pe la Porțile de Fier, cu camera de tractor peste Dunăre. Dar nici vorbă, eu doar făceam aeromodele radiocomandate, fără pasageri”.

A rămas în România pentru a-și întemeia o familie. Și nu regretă: are două fete, trei nepoți și o viață plină: „Am lucrat 11 ani ca sculer-matrițer la IPAS, apoi am cabanier la Prejba timp de 4 ani și alți 3 ani la Gâtu Berbecului. Am coborât din munți și14 ani am lucrat  Palatului Copiilor din Tălmaciu, ca instructor de karting, navomodele și aeromodele. Cum prima iubire nu se uită niciodată, fac în continuare aeromodele”.

Multele bijuterii cu aripi le-a dus din Tălmăcel, pe Valea Lotrioarei, unde deține o pensiune. Aici, cei care vin să descopere frumusețea și aerul înmiresmat din Munții Lotru au parte și de o călătorie pe aripile aducerii-aminte, despre vremurile când copiii își creau propriile jucării și, implicit, lumi ideale.

Au fost vremuri mult diferite față de cele din ziua de azi, în care ecranele tactile domină timpul liber al copiilor noștri.

Acolo, pe malul Lotrioarei, unde Ilie Rotaru continuă să dea aripi viselor copilăriei, avem o mică parte a județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”.