Hipodrom, orașul din oraș. Cum a început cartierul, cum a apărut „Cedonia”

Dacă este să iei, edilitar și urbanistic, cartierul (de fapt cartierele) Hipodrom poți spune că ai un oraș. Un oraș nou atașat Sibiului vechi. Exceptând lipsa structurilor administrative şi industriale specifice, are cam ce are un oraş: artere principale şi secundare, dispensare, clinici, școli, grădinițe, magazine, supermagazine, chiar o piață agroalimentară. Adică destule ca să îți rezolvi necesităţile local. S-a extins cât s-a putut extinde, de la Hipodrom I la Hipodrom IV. O istorie a cartierului este totdeauna fascinantă dar nu e ușor de făcut, chiar dacă, în linii mari, este cunoscută pentru că mulţi dintre noi au trăit-o.

Câmp, chiar de bătălie. De două ori în istorie

La început aici era doar un câmp între Sibiu și Șelimbăr, loc ideal pentru a se desfășura lupte. Ceea ce s-a și petrecut, prima filă de istorie a Hipodromului fiind legată, indirect, de o bătălie: cea de la Șelimbăr, din 1599, dintre voievodul valah Mihai Viteazul și principele Transilvaniei, Andrei Bathory. Bătălia a avut loc în zona Văii Săpu­nu­lui dar, conform hărților (nu știu cât de reale, neexistând vreo schemă clară și contemporană a acţiunilor), armata lui Bathory avea pozițiile aproxi­­mativ în zona inter­sectată de actualul Bulevard Vasile Milea, în zona Hipodrom I-II. Istoria s-a repetat sute de ani mai tâîrziu, în septembrie 1916, când aici a avut loc o altă bătălie, cea a Sibiului, dintre armatele române și cele germane și austro-ungare.

Însă existența Hipodro­mului ca parte din Sibiu a început grație garnizoanei militare austro-ungare, a doua ca mărime din Imperiu, după Viena. O zonă exclusiv a armatei era cuprinsă între Jungerwald Strasse (Calea Dumbrăvii) și Rotenturm Strasse (strada Turnului Roșu, actualul Bd. V. Milea) care „încadra„, împreună cu o zonă de cazărmi, depozite și magazii de efecte militare, un imens „K.u.K („Königlich und Kaiserlich„ – Cezaro-Crăiesc) Exerzier-Platz„ – teren de instrucție pentru mili­tarii infanteriști, arti­leriști și, mai ales, cavaleriști, care aveau aici, pentru pre­gătire, un ade­vărat… hipo­drom, pentru a în­văța și arăta apoi public abili­tățile lor într-ale echitației.

Tot de aici a zburat, la 24 septembrie 1911, avia­torul român Aurel Vlai­cu, la volanul (da era un volan) avionului „A. Vlaicu No. 2”, eveni­mentul fiind pomenit de troița aflată între străzile Oștirii și Plugarilor. După unirea Transilvaniei cu România, destinația militară a locului și-a schimbat doar „locatarii”: armata română. care i-a schimbat denumriea în „Câmp de Instrucție”, iar locul unde se instruia cava­leria a devenit „Hipo­drom„. Transformarea „Câmpului de Instrucție” într-o zonă de locuințe nu a fost o idee originală a regimului comunist. Un plan de sistematizare realizat în 1928 arată un Hipodrom interbelic cu Valea Săpunului plantată cu arbori, un „cartier de func­ționari„, terenuri agricole, alei, o baie publică, un drum care merge, aproxi­mativ, pe actuala stradă Rahova și… un aerodrom. Proiectul a rămas însă doar pe hârtie.

Foto: Fred Nuss/Flacăra Sibiului, digitalizare Ziarele Arcanum

Cartierul Hipodrom, începuturile

Dacă nu mă înşel, primele locuințe din cartier au fost, de fapt, „vilele” de pe Oituz-Cisnădiei, construite inițial pentru a găzdui militarii sovietici rămași după război.

În 1965 se deschide șantierul noului cartier. care se va extinde de la blocurile din zona Milea-Rahova, înspre Iorga-Mihai Viteazu, apoi Rahovei-Iorga-Cisnădiei apoi până pe Cisnădiei- Siretului. Hipodrom I, Hipodrom II, Hipodrom III și Hipodrom IV.

În august 1965 este pomenit pentru prima oară șantierul din Hipodrom, când Întreprinderea de Locuințe și Localuri – I.L.L. era anunţată cu privire la obligaţia ei de a întocmi documentația la „primele două blocuri ce se vor construi în noul cvartal Hipodrom„. Aflăm şi „Firma” cares e pcoua de construcţii: Grupul de șantiere nr. 2 Sibiu.

La noul cartier sibian, lucrările încep în a doua jumătate a lui 1965. În 1966, lucrările la primele blocuri erau în toi. Atunci apare și prima relatare de la fața locului, în ziarul „Flacăra Sibiului” din 14 mai. Locul era numit pe atunci „Șantierul Hipodrom” și era „cel mai tînăr din orașul nostru”. De aici aflăm și numele celor care au „ctitorit” cumva cartierul: inginerul Nicolae Ducea și maistrul Iosif Schwachhofer, care au trasat primul drum și fundația primelor blocuri.

„Cînd intri pe șantier, cu toate că nu treci pragul vreunei porți de triumf, te simți mișcat de grandioasa panoramă a blocurilor cu vîrfurile înfipte parcă în albastrul cerului de mai, de ritmul în care lucrează oamenii, mașinile, de întreaga atmosferă ce te înconjoară (…) La intrarea în șantier, pe partea dreaptă, se află stația de betonare ce seamănă mai degrabă cu un mic furnal. Aici, se prepară zilnic, într-un proces complet automatizat, 120 mc beton și tot aici se lucrează la punerea în funcție a unei alte stații pentru preparat mortar. Multe din construcții au ajuns la etajele III și IV. Altele sînt în faza de finisare. La blocul 6 meșterii fierari, tîmplari și zidari au ajuns la al Ill-lea etaj”, se spunea în articol.

Foto: Fred Nuss/Flacăra Sibiului, digitalizare Ziarele Arcanum

Lucrările continuă, blocurile se construiesc

În iulie același an, erau în lucru aici opt blocuri de locuințe, dintre care unele urmau să fie date în folosință. Primul dintre ele a fost Blocul Nr. 3. În mai 1967, se raporta darea în folosință a 564 apartamente în cartierele Hipodrom și (uitatul) Gheorghe Gheorghiu-Dej și a școlii din Hipodrom. Mai erau în proiect două complexe comerciale (Lupei și Cedonia?) , un liceu (Liceul Industrial 6, probabil), o creşă și un… cinematograf și era deja în stadiu de proiect Hipodrom II. Primul autobuz care deservea cartierul apare în 9 august 1967, la ora 16, inaugurându-se astfel un nou traseu în oraş: 12. Pe 7 octombrie 1967, Hipoodromul era socotit „cel mai mare șantier al Grupului de șantiere” iar în primul semestru al anului erau date în folosință 188 de apartamente, din cele 314 planificate pînă la finele anului. În 6 decembrie, în Flacăra Sibiului, se face și un istoric, destul de romantico-propagandistic, al locului: „…salba de blocuri din cel mai tînăr vlăstar edilitar, care îmbrățișează bătrînul nostru burg din partea de sudvest, s-a născut pe un teren viran utilizat, în parte, pentru diferite exerciții sportive, maidan, bălți și eleștee în care, cu trei ani în urmă, orăcăiau broaștele în anturajul țînțarilor și vorbeau în limba lor gîștele și rațele. Și, aici nu e vorba de o legendă cu niște gîște care au salvat capitoliul, ci de o stare de lucruri care a fost și nu va mai fi„. Atunci se preconiza ca noul cartier să aibă aproximativ 15.000 locuitori. În 1969 era proiectat ca să să se construiască 1.700–1.800 de apartamente care vor fi locuite de aproximativ 7 000 de locatari.

Menționarea bulevardului Mihai Viteazu apare în 22 martie 1973, când anumite probleme de aprovizionare și deservire din cartier urmau să dispară „odată cu construirea arterei comerciale pe bulevardul Mihai Viteazu„.

Cum a apărut „Cedonia supermarketul socialist al Hipdoromului

Primul complex alimentar al „noului cartier” Hipodrom a fost cel de pe str. Luptei colț cu Roșiorilor. Era cunoscut ca fiind „complexul de pe Luptei” sau, uneori, cu numele împrumutat de la restaurantul-terasă numit colcovial „La Doi Colonei”, local ce a fost printre puținele imortalizate într-o poezie, „Sonet cu doi colonei” a lui Mircea Ivănescu. A urmat complexul „Cedonia” (nume împrumutat din nou, cel mai posibil, de la cofetăria de la etaj), un mini-„mall” înainte de existenţa termenului de mall. Denumirea de „Cedonia” Numele nu are legătură cu nimic din cartier, dar atunci era OK politic, că Cedonia-Cedonie era numele unei localități romane care s-ar fi aflat pe undeva pe la Gușterița, dar despre care, practic, nu se știe nimic.

La Cedonia era cam tot ce doreai. Magazin alimentar, farmacie, cofetărie, librărie „Minerva”, frizerie-coafor, spălătorie, curățătorie chimică, ultra-cunoscutul restaurant „Transilvania” cu orchestră, un oficiu poștal în spate care mai este și acum și multe alte chestii și utilități pe care nu le mai țin minte. În plus, vizavi, era chiar și un WC public subteran. acum îngropat. Pe locul lui este cum un parc cu un „cerc” de bănci unde mai stă lumea la o vorbă când nu e frig.

Foto: cataloagele-program ale festivalului „Cibinium” (autor, posibil Fred NUSS)

Despre „Cedonia„ se pomenește prima oară la 7 ianuarie 1972 într-un interviu din Tribuna Sibiului unde tovarăşul D. Tancou, vicepreşedintele Consiliului Popular Municipal (un fel de viceprimar), promitea că vor începe lucrările de construcție a unui „modern complex comercial„ în Hipodrom II, lingă blocul T4, împreună cu o creșă și o grădiniță. În octombrie, însă povestea este amânată pe anul viitor, că tovarășul Octavian Florița, președintele Uniunii Județene a Cooperativelor Meșteșugărești spunea altceva: că posibil viitorul compelx „se află în fază de proiectare„, va avea 1.200 mp și va fi amplasat pe… bd. Mihai Viteazu.Au mai trecut doi ani, iar în iunie 1974 „mult așteptatul și necesarul complex comercial” din Hipodrom II urma să fie finalizat și predat. Cel puțin aşa sunau promisiunile. Aflam că acesta „va fi cel mai mare din județ” și va avea magazin alimentar cu autoservire, magazin de legume-fructe, de textile, încălțăminte, menaj, „articole mărunte” şi confecții, restaurant, cofetărie, unități de servicii, farmacie, librărie și poștă. treaba se amână însă din nou, în Tribuna din 26 decembrie 1974 maistrul constructor losif Schwachofer, promiîând totuşi, că „vom reuși să dăm in folosință, pînă la sfîrșitul anului, primul obiectiv din cadrul marelui complex comercial și de servire a populației – magazinul alimentar, spre satisfacția miilor de locuitori din cartierul sibian Hipodrom II”. „Până la sfârșitul anului” 1974 a devenit „prima decadă a lunii februarie” 1975, când din nou, urma să se deschidă magazinul alimentar din cadrul complexului. Restul de spații urmau să „Pornească” abia la 1 mai.

Foto: Fred Nuss/Flacăra Sibiului, digitalizare Ziarele Arcanum

Finalmente, la 5 iunie 1975 se anunța inaugurarea, în cadrul Cedoniei, a magazinului devenit din alimentar „universal„ și a cofetăriei, cu terasă, „Cedonia„. Suprafața comercială utilă a magazinului era de 400 mp. Cofetăria avea zece mese în interior şi alte 15 pe terasă, suprafața comercială fiind de 140 mp. Pe 6 iunie este inaugurată și noua florărie. Şi tot aşa, pe bucăţele, până la completa funcţionare.

*

Sunt doar două episoade din începuturile acestei zone compelxe din toate punctele de vedere ale acestui oraș din oraș. Cartierul există și rezistă, chiar dacă oamenii de atunci nu mai sunt oamenii de acum și multe locuri, mai ales spații comerciale, și-au schimbat de atâtea ori destinația încât puțini mai știu ce a fost acolo prima dată. Oricum, subiectul este interesant și vom mai reveni asupra lui.