* Deşi s-a cam lenevit la scris, când o face, o zice bi­ ne Andrei Pleşu: "Meschinăria unghiului de vedere, bălăcăreala la preţuri mici, agitaţia noroioasă a multor politicieni şi gazetari sar în ochi/.. ./Există şi alte bucurii decât aceea de a-ţi strangula duşmanul. Există şi alte plăceri decât aceea de a răni, de a calomnia, de a câştiga la şepticul electoral. "Se vede că are mintea odihnită! * Românii care nu cunosc o limbă de circula­ ţie internaţională, în speţă engleza, se simt jenaţi când pleacă din ţară. O tâmpenie, fiindcă limba română e frumoasă şi melodioasă. Prin Occident, nici că le pasă francezilor de nemţi, nemţilor de englezi, italienilor de francezi etc. Dacă eşti la ei în gară, obligatoriu să le vorbeşti în limba lor. E şi asta o formă de mândrie naţională, pe care, din păcate, noi am cam pierdut-o. * În Calendarul Claponului din 1878, I. L. Caragiale scrie, despre mersul Războiului de Independenţă, în stilul său personal: "Vapoarele turceşti umblă pe apă şi când nu umblă…stau pe loc, iar oastea rusească stă pe uscat şi când nu stă…umblă. Aceasta produce senzaţie în toa­ tă lumea europeană, care a ajuns de nu mai are poftă de mâncare, pentru că nu mai are ce mânca. Criză mare '"Une­ ori mă întreb: oare de ce Eminescu n-a dat cuvenita atenţie acestui important eveniment din viaţa ţării? Doar fiindcă erau liberalii la putere, el fiind în solda con­ servatorilor, în opoziţie? *Psihologii de la High Research Institute din California, după îndelungi cercetări, au descoperit că "iubirea de o viaţă denotă complicaţii patologice: obsesii, delir în lumea virtuală, psihoză, in­ stabilitate emoţională". Tot ei demonstrează "ştiinţific" că dragostea adevărată nu durează mai mult de doi ani, după care intervine rutina sau divorţul. Probabil că inşii de la respectivul institut încearcă să justifice rata mare a divorţurilor din Statele Unite. La noi alte­ le sunt cauzele, dar îi las pe "specialişti" să vă spună, cazul meu fiind strict particular şi imposibil de ge­ neralizat. * La un sondaj efectuat în Franţa, oamenii au fost îndemnaţi să răspundă la câteva întrebări. Iată concluziile: 77 la sută au spus că îi deranjează cei ca­ re se vaită tot timpul, 42 la sută sunt deranjaţi de fe­ meile care nu spun nimic în timpul actului sexual, pe 63 la sută îi deranjază aroganţa personalului din restaurante, pe 76 la sută îi enervează femeile care beau, 52 la sută sunt agasaţi de publicitatea tv…S-ar putea să am ceva sânge galic, fiindcă duc în mine cam acele­ aşi nemulţumiri. * Nu ştiu de-i banc sau realitate, dar se povesteşte că în biroul unuia dintre membrii clanu­ lui iudeo-germano-american, Rotschild Mayer, a intrat nobilul din familia Thurm und Taxis. Mayer, fără să-şi ridice ochii de pe dosarele pe care le studia, i-a spus să-şi ia un scaun şi să aştepte. "Poate n-aţi auzit, dom­ nule, sunt prinţul de Thurm und Taxis!" La care Rotschild i-a răspuns: "Atunci, luaţi-vă două scaune!" Bogăţia şi impertinenţa sunt surori bune. * Un cititor asiduu mi-a făcut un fel de compliment: "Sunteţi mai tot timpul nemulţumit de ce vedeţi în jur. Aţi început să semănaţi cu femeile ajunse la vârsta critică: invidioa­ se şi refulate. "Ce nu ştie insul e că femeile nu ajung niciodată la "vârsta critică", având grijă să se menţină la suprafaţă până mor. În ce mă priveşte, are dreptate, de aceea, uneori, regret că nu-s femeie!