EXCLUSIV | 45 de ani de viață, 25 de ani pe scenă: povestea artistului Robert Târnăveanu

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Județul Sibiu a dat de-a lungul timpului numeroși interpreți de muzică populară apreciați de public. Printre ei se numără și Robert Târnăveanu, unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai generației sale. În 14 iunie, acesta va susține un concert aniversar la Sala Radio din București, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de viață și a 25 de ani de activitate artistică. Într-un interviu acordat pentru Tribuna, Robert Târnăveanu a vorbit despre copilăria sa, despre începuturile în muzică, despre munca din spatele scenei, dar și despre momentele care i-au marcat parcursul artistic.

S-a născut în satul Boarta, comuna Șeica Mare, iar despre copilărie, artistul spune că a crescut într-o lume diferită de cea de astăzi, mai simplă, mai autentică, mai aproape de rădăcini, de pământ și de natură: ,,În clasa a IV-a, părinții mei au luat decizia de a ne muta definitiv în Sibiu, pentru mine și sora mea, astfel încât să putem merge la școală la oraș și să avem mai multe oportunități. A fost, fără îndoială, un pas care a implicat multe sacrificii din partea lor, dar a fost făcut din iubire și din dorința de a ne oferi un viitor mai bun. Cu toate acestea, toate vacanțele până la vârsta de 18 ani le-am petrecut la Boarta și la Veseud, satul mamei mele, locuri care mi-au rămas adânc întipărite în suflet și unde s-au născut unele dintre cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele. Poate cele mai dragi momente erau serile de vară, când ne adunam toți copiii la poartă și petreceam împreună până târziu în noapte. Nu aveam ecrane, nu aveam telefoane, eram cu adevărat liberi, fericiți și, privind în urmă, pot spune că am fost cu adevărat binecuvântați”.

La început, totul a pornit ca o simplă pasiune și, într-un fel, ca o întâmplare fericită. În clasa a IX-a, a cunoscut o colegă care cânta muzică populară și care era elevă la Școala Populară de Artă din Sibiu. Așa a descoperit că are voce și înclinație către acest domeniu. Momentul care i-a schimbat parcursul a venit datorită profesoarei sale de limba franceză, care, observând talentul, l-a îndrumat să cânte la sfârșitul anului școlar într-un duet alături de colega sa. Tot ea a insistat să urmeze cursurile Școlii Populare de Artă din Sibiu, unde a avut șansa să o întâlnească pe profesoara Maria Lia Bologa, persoana care a avut un rol important în începutul formării sale artistice.

,,De aici a început, cu adevărat, parcursul meu în lumea cântecului popular românesc. Pas cu pas, cu multă muncă, emoție și dorință de a învăța, am început să particip la festivaluri folclorice, unde, cu bucurie și recunoștință, am obținut de fiecare dată premii care mi-au confirmat că sunt pe drumul potrivit. În paralel, a început și colaborarea mea cu Ansamblul de Cântece „Călușerul” din Orlat, experiență care m-a ajutat enorm să cresc artistic și să descopăr, treptat, cu tot mai multă încredere, tainele cântecului popular și frumusețea autentică a folclorului românesc”, povestește artistul.

Un moment important în cariera lui a fost anul 2003, când a participat la concursul „Moștenitorii” din cadrul emisiunii „Tezaur Folcloric”, realizată de Marioara Murărescu, unde a câștigat marele trofeu. Artistul spune că acel succes i-a deschis drumul în lumea folclorului și i-a oferit încrederea necesară pentru a continua. Tot atunci a cunoscut-o pe Lucreția Ciobanu, una dintre cele mai importante voci ale folclorului românesc. Sibianul își amintește că artista i-a fost alături încă de la începutul carierei, l-a încurajat și a avut încredere în talentul său. Consideră că întâlnirea cu Lucreția Ciobanu a reprezentat un moment esențial în parcursul său artistic și îi este recunoscător pentru sprijinul oferit.

,,Un alt om important în formarea mea a fost maestrul dirijor Stelian Stoica, de la care am avut multe de învățat și care și-a pus amprenta asupra evoluției mele artistice. În anul 2004, parcursul meu artistic a primit încă o binecuvântare, odată cu angajarea în cadrul Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul – Junii Sibiului”, locul în care activez și astăzi. Aici m-am format ca artist și ca profesionist, învățând ce înseamnă disciplina, respectul pentru scenă, pentru public și pentru valorile autentice ale folclorului românesc. Junii Sibiului mi-au oferit nu doar stabilitate, ci și ceea ce pot numi, fără ezitare, a doua mea familie. De-a lungul anilor, am încercat mereu să fiu la înălțimea numelui pe care îl reprezint și să fac cinste ansamblului oriunde m-a purtat cântecul. Gândurile mele de recunoștință se îndreaptă către Silvia Macrea, pentru încrederea și susținerea oferite de-a lungul timpului. O apreciez și îi doresc mulți ani înainte în slujba folclorului românesc și a tradiției.Dintre toți cei care mi-au fost aproape pe acest drum, cei mai importanți au fost și rămân oamenii – publicul”, adaugă interpretul.

Simplitatea și modestia sunt valorile pe care Robert Târnăveanu spune că le-a moștenit din familie și pe care le poartă cu el și astăzi. Părinții săi l-au învățat încă din copilărie importanța muncii cinstite, a respectului față de oameni, a credinței în Dumnezeu și a dragostei pentru familie. De la ei a învățat să fie recunoscător, să respecte fiecare om, indiferent de statutul său, și să nu uite niciodată locul din care a plecat: ,,Tot de la părinții mei am învățat că în viață nimic nu vine ușor și că tot ceea ce construiești prin muncă, răbdare și demnitate rămâne trainic. Sunt lecții simple, dar extrem de valoroase, care m-au format și care mă reprezintă și astăzi în tot ceea ce sunt”.

Prima întâlnire cu publicul

Primul moment cu adevărat plin de emoții a fost în clasa a IX-a, la serbarea de sfârșit de an, când a simțit pentru prima dată emoțiile întâlnirii cu publicul. Emoțiile nu au dispărut nici astăzi și că le simte înaintea fiecărui spectacol. Deși îi este greu să descrie exact ceea ce trăiește înainte de a urca pe scenă, spune că este vorba despre o stare pozitivă, care îi oferă energie și îl motivează să se dăruiască publicului.

,,La muzică nu aș renunța niciodată. Este adevărat, au existat momente în care m-am gândit că ar trebui să trăiesc mai mult și pentru mine, dar aceste gânduri sunt ca vântul prin sufletul meu… vin și trec. Nu îmi văd viața fără cântec, fără publicul meu, pe care îl iubesc necondiționat. Și nu… nu aș renunța niciodată! Muzica este parte din ființa mea. Asta trebuie să fac cât voi trăi pe acest pământ: să cânt și să bucur oamenii”, adaugă Târnăveanu.

,,Scena nu a fost niciodată o povară, ci locul în care mă regăsesc, unde mă încarc cu energie”

Interpretul acordă o atenție deosebită repertoriului și caută permanent să aducă ceva nou în fața publicului, pentru a-i surprinde plăcut pe cei care îl urmăresc. Mărturisește că nu a simțit niciodată cu adevărat că îi este greu, deoarece a simțit mereu susținerea publicului. Aprecierea oamenilor, privirile și aplauzele lor i-au dat de fiecare dată puterea de a merge mai departe și de a face ceea ce iubește. În ceea ce privește autenticitatea, artistul crede că aceasta pornește din felul în care este construit un om. Nu a încercat niciodată să fie altcineva și nici să urmeze tendințe care nu îl reprezintă: ,,Eu nu aș spune că viața unui artist de muzică populară presupune sacrificii. Este o meserie ca oricare alta, iar atunci când faci totul cu plăcere și când pasiunea ta s-a transformat în profesie, nu mai poate fi vorba despre sacrificii. Ce poate fi mai frumos decât să dăruiești iubire prin cântec și să primești iubire înapoi de la oameni? Sacrificii am făcut și fac în viață, pentru că nu cred că există viață fără sacrificii, însă, în ceea ce privește cântecul, nu am simțit niciodată acest lucru. Pentru mine, scena nu a fost niciodată o povară, ci locul în care mă regăsesc, unde mă încarc cu energie și unde simt că sunt exact acolo unde trebuie să fiu. Atâta timp cât faci totul din suflet, cu dragoste pentru oameni și pentru ceea ce reprezinți, nu mai simți greutatea, ci doar bucuria”.

,,Viața mi-a oferit multe, dar cea mai mare bucurie a mea este faptul că Dumnezeu m-a binecuvântat cu o familie minunată”

Dincolo de scenă și de aplauzele publicului, Robert Târnăveanu spune că cea mai importantă realizare a sa este familia. Indiferent de succesul profesional, acasă își găsește echilibrul și cea mai mare bucurie: „Viața mi-a oferit multe, dar cea mai mare bucurie a mea este faptul că Dumnezeu m-a binecuvântat cu o familie minunată. Am două fete și o soție minunată, pe care le iubesc din tot sufletul. Ele sunt totul pentru mine și cea mai mare împlinire a vieții mele. O zi obișnuită pentru mine înseamnă, înainte de toate, responsabilitate. Sunt zilnic la serviciu, la repetiții și mereu alături de fete, la școală și la activitățile lor. Bineînțeles, împart toate aceste responsabilități cu soția mea. Într-o casă sunt mereu multe de făcut, dar cel mai important pentru mine este să fiu prezent și alături de familia mea”.

45 de ani de viață și 25 de ani de activitate artistică

Anul 2026 are o semnificație aparte pentru Robert Târnăveanu, care marchează 45 de ani de viață și 25 de ani de activitate artistică printr-un concert aniversar organizat la Sala Radio din București. Artistul spune că este onorat de invitația Societății Române de Radiodifuziune și consideră acest eveniment o încununare a parcursului său profesional. Pe scenă va urca alături de invitați speciali și de Orchestra de Muzică Populară Radio, dirijată de maestrul Adrian Grigoraș. Privind în urmă, își amintește că a pășit pentru prima dată pe scena Sălii Radio în urmă cu două decenii, iar revenirea într-un astfel de moment aniversar reprezintă pentru el o mare bucurie. Publicului promite să îi ofere ceea ce a făcut întotdeauna: cântece interpretate cu sinceritate, emoție și respect pentru folclor și pentru oamenii care l-au susținut de-a lungul anilor.